Tandrețea nu are glas, dar se aude în liniștea pădurii.
În acest goblen, două căprioare – mamă și pui – se află într-un colț de pădure luminat de o toamnă blândă.
Frunzele mestecenilor, cu nuanțe de galben pal și verde argintiu, se leagănă ușor peste un pârâu limpede care șerpuiește printre ierburi înalte.
Lumina filtrată prin ramuri creează o atmosferă de pace, ca o rugăciune tăcută a naturii. Căprioara adultă, atentă și protectoare, își ține puiul aproape, iar privirea ei pare să cuprindă tot universul – un amestec de grijă, curaj și blândețe. Puiul, cu petele sale delicate, se sprijină de trupul mamei, căutând siguranță și căldură.
În jur, culorile toamnei se împletesc: verdele încă viu al ierbii, galbenul frunzelor, griul mestecenilor și reflexele albastre ale apei.
Această scenă evocă un moment de echilibru între fragilitate și forță, între efemer și etern. Este o imagine a iubirii instinctive, a naturii care își poartă viața mai departe în tăcere.
Dificultate mare.
https://www.tiktok.com/@rogoblenfocsani/video/7641702142218079510
https://www.youtube.com/shorts/tjI2nj48ByY
https://www.instagram.com/p/DYiKP2wgy2S/
https://www.facebook.com/reel/2448185635647361
https://ro.pinterest.com/pin/574983077449980500



















