Culegătoarele de spice – Cod produs: 1.03
Culegătoarele lui Millet a fost expus la Salonul de la Paris în 1857. Acesta a atras critici negative din partea claselor de mijloc și superioare, care au perceput în el o glorificare a muncitorilor din clasele inferioare, o reamintire că societatea franceză a fost construită pe baza muncii maselor muncitoare, iar proprietarii de terenuri au legat această clasă muncitoare cu mișcarea tot mai mare a socialismului.
Prezentarea clasei muncitoare din Culegătoarele a dus la neliniști în rândul claselor superioare, întrucât masele de muncitori îi depășise cu mult pe membrii clasei superioare. Cu Revoluția Franceză încă recenta in mintea multora această diferență putea să însemne că, dacă clasa inferioară s-ar revolta, clasa superioară ar fi răsturnată.
De asemenea, Culegătoarele lui Millet nu a fost percepută bine datorită dimensiunilor sale prea mari, adică 84 x 112 centimetri. Acestea erau mărimi mari pentru un tablou care ilustra forța de muncă (dimensiunea rezervată picturilor religioase ori mitologice)
Opera lui Millet nu înfățișa nimic în legătură cu religia și nici nu făcea referire la vreo credință mitologică. Tabloul ilustra o viziune realistă asupra sărăciei și a clasei muncitoare.
După Salon, Millet, având bani puțini, și-a vândut tabloul pentru 3.000 de franci – sub prețul cerut de 4.000. Mai târziu, tabloul a fost vândut la o licitație si achiziționat de către un producător de șampanie.
Ulterior pictura a fost donată muzeului Luvru, iar acum se află la muzeul d’Orsay din Paris.
Culegătoarele sunt cele trei femei din prim plan îmbrăcate cu haine maron peste care sunt trase șorțuri sau sarafane, mai ales în culoarea verde. Fiecare are capul acoperit. Toate sunt concentrate să strângă spice de grâu. In planul doi se văd căpițele de fan, alături de o căruță trasă de cai, încărcată cu fan.
In planul trei se prefigurează satul, iar in față se mai vede o căruță.
In zare se zăresc dealurile, iar peste tot un cer senin ce acoperă câmpul luminos.