Învățătorul – Cod produs: 3.36
În teologia și tradiția creștină ortodoxă, Învățătorul suprem este considerat a fi Isus Hristos. El este văzut ca Mântuitorul omenirii și ca fiind centrul credinței creștine. Isus Hristos este considerat a fi Mesia așteptat și Fiul lui Dumnezeu în tradiția creștină ortodoxă. El este recunoscut ca Învățătorul suprem pentru că a predat învățături morale și spirituale fundamentale, a întemeiat Biserica, a făcut minuni și a oferit o cale de mântuire pentru credincioși prin sacrificiul Său pe cruce și învierea Sa din morți.
În goblenul de mai sus, Isus este poziționat în mijlocul unui cerc îmbrăcat în veșmânt roșu și o mantie albastră. Poartă la gât o eșarfă albă. Mâna lui dreaptă pare că va face semnul crucii, iar în mâna stângă ține strâns la piept o carte, probabil cartea sfânta (1).
În jurul capului are o aură pe care are inscripționate în dreapta litera Ο, în stânga litera Ν, iar deasupra o coroana (2).
În dreapta lui scrie ΙΧ, iar în stânga ΧΣ. Fundalul este un galben auriu, iar în jur există un cerc realizat cu o nuanță de grena și ornamente în culoarea topaz.
Culoarea grena este folosită și la fundalul pe care este așezată scena de mai sus.
(1) În tradiția creștină, „cartea sfântă” se referă la Biblie. Biblia este considerată textul sacru al creștinismului și este compusă din două părți principale: Vechiul Testament și Noul Testament.
Vechiul Testament cuprinde scrierile religioase evreiești anterioare venirii lui Isus Hristos, incluzând cărți precum Geneza, Exodul, Psalții și Profeții, printre altele.
Noul Testament conține înregistrările despre viața, învățăturile, moartea și învierea lui Isus Hristos, precum și scrierile apostolilor și primelor comunități creștine.
Pentru creștinii ortodocși, tradițional, Biblia este compusă și din alte cărți adiționale față de canonul protestant, inclusiv cărți numite deuterocanonice sau apocrife în tradiția protestantă. Aceste cărți sunt acceptate ca parte a Scripturii de către Biserica Ortodoxă și Biserica Catolică, dar nu de către majoritatea bisericilor protestante.
(2) În iconografia creștină ortodoxă, literele Ο (omicron) și Ν (ni) inscripționate în jurul capului lui Isus Hristos pot reprezenta titlul „ὁ ὢν” (pronunțat „ho on” în greacă veche), care înseamnă „Cel ce este” sau „Cel ce există” în traducere. Acesta este un titlu divin asociat lui Dumnezeu în Biblie, în special în Exodul 3:14, unde Dumnezeu se prezintă lui Moise ca „Eu sunt Cel ce sunt” (Ἐγώ εἰμι ὁ ὤν în greacă veche). Așadar, literele Ο și Ν inscripționate pot simboliza prezența și natura divină a lui Isus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu și Creatorul Universului.
Deasupra capului lui Isus, într-o reprezentare iconografică ortodoxă, ar putea fi desenată fie o cruce sau o coroană, simboluri care reprezintă stăpânirea și puterea sa divină. Aceste simboluri ar completa imaginea sa ca Împărat și Mântuitor al lumii în tradiția creștină.
(3) Prescurtările ΙΧ și ΧΣ reprezintă numele lui Hristos în limba greacă. ΙΧ este o formă prescurtată a lui Ιησούς (Iisus), iar ΧΣ este o formă prescurtată a lui Χριστός (Hristos). Acestea sunt adesea folosite în tradiția creștină ortodoxă și în scrierile teologice pentru a face referire la numele și titlul lui Isus Hristos.