{"id":774,"date":"2023-01-05T14:15:25","date_gmt":"2023-01-05T12:15:25","guid":{"rendered":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/?p=774"},"modified":"2024-02-09T12:20:10","modified_gmt":"2024-02-09T10:20:10","slug":"maini-in-rugaciune-cod-produs-1-01","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/2023\/01\/05\/maini-in-rugaciune-cod-produs-1-01\/","title":{"rendered":"M\u00e2ini \u00een rug\u0103ciune – Cod produs: 1.01"},"content":{"rendered":"
\"Maini<\/a>

M\u00e2ini \u00een rug\u0103ciune – Cod produs: 1.01<\/p><\/div>\n

O poveste adev\u0103rat\u0103, – ca \u0219i cum ar exista \u0219i pove\u0219ti neadev\u0103rate sau mai pu\u021bin adev\u0103rate. De fapt, adev\u0103rul despre sufletele noastre se roste\u0219te pe sine \u00een foarte multe feluri \u0219i toate devin pove\u0219ti mai devreme sau mai t\u00e2rziu. Se spune c\u0103 \u00een Nurnberg tr\u0103iau doi prieteni cum nu se mai v\u0103zuse – mai ales \u00een timpurile acelea \u00eentunecate de la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XV-lea. Pe vremea aceea, c\u00e2nd spiritul uman d\u0103dea semne c\u0103 vrea s\u0103 se rup\u0103 cu orice pre\u021b de habotnicia impus\u0103 de o biseric\u0103 menit\u0103 mai mult sa dezbine dec\u00e2t s\u0103 uneasc\u0103, prietenia era o form\u0103 prin care sufletele asemenea se sus\u021bineau \u00eentru des\u0103v\u00e2r\u0219ire. Cei doi prieteni aveau am\u00e2ndoi 16 ani si am\u00e2ndoi primiser\u0103 un har deosebit de la Dumnezeu – harul de a surprinde prin taina desenului at\u00e2t via\u021ba, cat \u0219i moartea, at\u00e2t v\u0103zutul, cat \u0219i nev\u0103zutul. Tinerii erau dornici s\u0103 \u00eenve\u021be \u0219i s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 \u00een art\u0103. Visau cu ardoare s\u0103 ajung\u0103 chiar ca idolul lor, Leonardo Da Vinci \u0219i pentru asta erau gata sa fac\u0103 totul. Dar visul lor era departe de a se putea \u00eemplini cu u\u0219urin\u021b\u0103, c\u0103ci erau tare s\u0103raci – pe c\u00e2t de mare le era harul, pe at\u00e2t de mici le erau avu\u021biile p\u0103m\u00e2nte\u0219ti.
\n\u00centr-o sear\u0103, pe c\u00e2nd erau am\u00e2ndoi \u00een atelierul pe care \u00eel \u00eemp\u0103r\u021beau fr\u0103\u021be\u0219te, unul din ei spuse, privind la dou\u0103 gravuri abia terminate.
\n– Frate, noi trebuie s\u0103 mai \u00eenv\u0103\u021bam. Gravura pe care am f\u0103cut-o eu acum nu este perfecta, mai am multe de ad\u0103ugat talentului meu. Gravura ta, \u00een schimb, este mult mai aproape de perfec\u021biune. Talentul tau este copt, a\u0219a ca mi-a venit o idee. Eu voi munci \u0219i voi accepta orice comand\u0103, voi face mobil\u0103, voi sculpta pietre funerare, voi picta portrete, orice.
\nA\u0219a voi strange banii necesari ca tu s\u0103 mergi la \u0219coal\u0103 \u00een Italia pentru a-ti des\u0103v\u00e2r\u0219ii arta. Apoi te vei \u00eentoarce \u0219i m\u0103 vei ajuta \u0219i pe mine s\u0103 merg la \u0219coal\u0103.
\n– Dar nu pot sa \u00eencuviin\u021beze a\u0219a ceva, zise cel\u0103lalt. Nu ne-am desp\u0103r\u021bit niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum \u0219i a fost bine. De ce vrei acum s\u0103 facem asta? Am\u00e2ndoi avem talent \u0219i am\u00e2ndoi avem dorin\u021ba aprig\u0103 de a merge la \u0219coal\u0103. Sacrificiul t\u0103u m\u0103 onoreaz\u0103 \u0219i m\u0103 face s\u0103 i\u021bi cer s\u0103 mergi tu primul la \u0219coal\u0103.
\n– Nu, Albrecht, vei merge tu primul, fiindc\u0103 e\u0219ti mai talentat \u0219i vei avea nevoie de mai pu\u021bin timp pentru a-\u021bi \u00eensu\u0219i noile cuno\u0219tin\u021be. Eu am foarte multe de \u00eenv\u0103\u021bat, iar tu ai munci o via\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 a termina eu \u0219coala. Asa c\u0103 voi munci eu, pan\u0103 c\u00e2nd tu vei fi cunoscut. A\u0219a e mai u\u0219or pentru am\u00e2ndoi.
\nT\u00e2n\u0103rul pe nume Albrecht a fost cople\u0219it de noble\u021bea gestului prietenului s\u0103u, mai ales c\u0103 \u0219tia ca talentul am\u00e2ndurora era egal. A\u0219a c\u0103 a acceptat plin de recuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219i a plecat la \u0219coal\u0103. Pre\u021bul studiilor lui a fost \u00eens\u0103 foarte mare. Prietenul lui a acceptat muncile cele mai de jos pentru a strange banii de care Albrecht avea nevoie la \u0219coal\u0103.
\nTimpul a trecut \u0219i, dup\u0103 \u0219apte ani de munca grea \u0219i de o parte \u0219i de alta, Albrecht se \u00eentoarse la prietenul lui cu foarte mul\u021bi bani \u0219i cu dorin\u021ba sincer\u0103 de a-l ajuta s\u0103 mearg\u0103 la \u0219coal\u0103, ca sa aib\u0103 \u0219i el o viat\u0103 \u00eemplinit\u0103 \u0219i \u00eembel\u0219ugat\u0103.
\nEra sear\u0103 c\u00e2nd s-a \u00eentors. S-a apropiat de casa cea s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103 \u0219i mai \u00eent\u00e2i privi pe fereastr\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 cum mai arat\u0103 prietenul lui.
\nAcesta se ruga \u00een genunchi \u00een fata unei lum\u00e2n\u0103ri ieftine.
\n\u00cengenunchease pe podeaua rece \u0219i rostea rug\u0103ciune dup\u0103 rug\u0103ciune, cu glas cald. La lumina tremur\u00e2nd\u0103 a lum\u00e2n\u0103rii, Albrecht v\u0103zu m\u00e2inile prietenului s\u0103u \u0219i \u00eenm\u0103rmuri. Erau dou\u0103 m\u00e2ini noduroase, muncite, scrise cu multe r\u0103ni si lovituri, m\u00e2ini de apostol \u00eentru ale des\u0103v\u00e2r\u0219irii aproapelui.
\n\u00ce\u0219i d\u0103du seama cu nem\u0103surat\u0103 triste\u021be c\u0103 prietenul lui nu mai putea merge la \u0219coal\u0103 cu m\u00e2inile acelea jertfite, c\u0103 nu va mai putea \u021bine penelul cu fine\u021bea necesar\u0103 unor tablouri, \u0219i nici instrumentele de gravur\u0103 nu vor mai putea fi m\u00e2nuite cu u\u0219urin\u021b\u0103, c\u0103ci m\u00e2inile tremurau \u00een rug\u0103ciune de at\u00e2\u021bia ani de munca.
\nA\u0219tept\u0103 p\u00e2n\u0103\u00a0ce prietenul lui \u00ee\u0219i termin\u0103 rug\u0103ciunea \u0219i b\u0103tu la u\u0219a. U\u0219a se deschise larg, iar prietenul lui se bucur\u0103 peste m\u0103sur\u0103 de revedere.
\n– Acum vei merge tu la scoal\u0103, zise Albrecht \u0219i vei duce o via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 griji. Este r\u00e2ndul t\u0103u.
\nPrietenul lui nu zise nimic, doar \u00ee\u0219i privi in lini\u0219te m\u00e2inile muncite.
\n– Dragul meu, m\u00e2inile acestea nu mai pot \u021bine penelul, dar te pot \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a cu bucurie. I\u021bi mul\u021bumesc c\u0103 te-ai \u00eentors \u0219i, mai ales, c\u0103 ai devenit cel care e\u0219ti acum. Eu nu mai pot merge la \u0219coal\u0103. \u00cens\u0103 sunt mul\u021bumit, fiindc\u0103 mi-am g\u0103sit rostul \u00een fiecare lucru ce mi-a ie\u0219it din m\u00e2ini cu voia lui Dumnezeu.
\nAlbrecht \u00eei ceru \u00eencuviin\u021barea prietenului s\u0103u de a-i desena m\u00e2inile a\u0219a cum le v\u0103zuse \u00een rug\u0103ciune.
\nA\u0219a s-au n\u0103scut M\u00e2ini de apostol<\/strong> de Albrecht Durer.<\/p>\n

Am lucrat acest goblen cu o u\u0219urin\u021b\u0103 explicabil\u0103 datorit\u0103 gradului s\u0103u de dificultate. \u0218tiu doar c\u0103 l-am \u00eenceput, iar cum de s-a terminat a\u0219a de repede r\u0103m\u00e2ne un mister.<\/p>\n

\"M\u00e2ini

M\u00e2ini \u00een rug\u0103ciune – \u00eenceputuri (anii ’80)<\/p><\/div>\n

\u0218i o alta poveste gasita la https:\/\/www.redescoperaistoria.ro\/2015\/06\/12\/povestea-emotionanta-a-capodoperei-maini-in-rugaciune\/<\/a><\/p>\n

Povestea emo\u021bionant\u0103 a capodoperei M\u00e2ini \u00een rug\u0103ciune<\/p>\n

Albrecht D\u00fcrer (n. 21 mai 1471, N\u00fcrnberg \u2013 d. 6 aprilie 1528, N\u00fcrnberg) a fost un pictor german, creator de gravuri \u0219i teoretician al artei, una din personalit\u0103\u021bile de seam\u0103 ale istoriei universale a artei.
\nOpera sa, impregnat\u0103 de ideile Rena\u0219terii, Umanismului \u0219i Reformei a exercitat o deosebit\u0103 influen\u021b\u0103 \u00een special asupra arti\u0219tilor germani \u0219i olandezi de mai t\u00e2rziu. Cu cele cca. 350 de gravuri \u00een lemn \u0219i 100 gravuri \u00een cupru a contribuit \u00een mod hot\u0103r\u00eetor la dezvoltarea gravurii ca form\u0103 de art\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare. Personalitate multilateral\u0103 a epocii, s-a ocupat nu numai de artele grafice, ci \u0219i de matematic\u0103, mecanic\u0103 \u0219i literatur\u0103. S-a format sub influen\u021ba umani\u0219tilor din ora\u0219ul natal, dar \u0219i din \u021a\u0103rile de Jos \u0219i Italia, unde a \u00eentreprins diverse c\u0103l\u0103torii. Operele sale reflect\u0103 tendin\u021ba \u00eenaintat\u0103 a societ\u0103\u021bii germane, lupta de clas\u0103 din perioada Reformei \u0219i a R\u0103zboiului \u021a\u0103r\u0103nesc German.
\nAceasta este, pe scurt, via\u021ba artistului Albrecht D\u00fcrer, cel care a pictat capodopera\u00a0\u201eM\u00e2ini \u00een rug\u0103ciune\u201d.\u00a0 Iar de aici \u00eencepe povestea\u2026<\/p>\n

\u00cen secolul al XV-lea, \u00eentr-un ora\u0219 micu\u021b, locuia o familie care avea 18 copii. Pentru a-\u0219i \u00eentre\u021bine familia, tat\u0103l, bijutier de profesie, era nevoit s\u0103 lucreze chiar \u0219i 18 ore pe zi pentru a le oferi m\u00e2ncare. \u00cen plus se mai ocupa \u0219i cu orice altceva g\u0103sea de lucru prin vecinatate. \u00cen ciuda condi\u021biei lor nevoia\u0219e, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau s\u0103-\u0219i urmeze visul, acela de a-\u0219i valorifica talentul pentru desen. Ei erau con\u0219tien\u021bi de faptul c\u0103 tat\u0103l lor nu-\u0219i permitea s\u0103-i trimit\u0103 s\u0103 studieze la Academia de la N\u00fcrenberg.
\nDup\u0103 lungi discu\u021bii, noaptea, cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mina \u0219i va c\u00e2\u0219tiga bani pentru a-l sus\u021bine pe cel\u0103lalt s\u0103 studieze la Academie. Apoi, dup\u0103 ce fratele care va c\u00e2\u0219tiga va termina Academia, dup\u0103 4 ani \u00eel va sus\u021bine pe cel\u0103lalt s\u0103-\u0219i completeze studiile, fie prin v\u00e2nzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mina.
\n\u00centr-o duminic\u0103, dup\u0103 slujba de la biseric\u0103, au dat cu banul, iar Albrecht D\u00fcrer a c\u00e2\u0219tigat \u0219i a plecat la N\u00fcrenberg. Albert a plecat \u00een minele periculoase \u0219i timp de 4 ani \u0219i-a sus\u021binut fratele cu bani. Lucr\u0103rile fratelui s\u0103u au f\u0103cut imediat senza\u021bie. Gravurile lui, sculpturile \u0219i p\u00e2nzele cu ulei erau mai bune decat ale multor profesori, iar atunci c\u00e2nd a absolvit ajunsese s\u0103 c\u00e2\u0219tige sume importante.
\nC\u00e2nd s-a \u00eentors \u00een satul s\u0103u, familia a dat o cin\u0103 pentru a-i s\u0103rb\u0103tori triumfala \u00eentoarcere acas\u0103. Dup\u0103 o mas\u0103 lung\u0103 \u0219i memorabil\u0103, de la care n-au lipsit muzica \u0219i r\u00e2sul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a \u021bine un toast pentru cel mai iubit dintre fra\u021bii s\u0103i, pentru anii de sacrificiu pe care i-a indurat pentru ca el s\u0103-\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 visul. \u0218i cuvintele de \u00eencheiere au fost: \u201d\u0218i acum Albert, cel mai binecuv\u00e2ntat frate al meu, acum e r\u00e2ndul t\u0103u. Acum te po\u021bi duce la N\u00fcrenberg s\u0103-\u021bi urmezi visul \u0219i eu voi avea grij\u0103 de tine!\u201d.
\nToate capetele s-au \u00eentors cu ner\u0103bdare spre cel\u0103lalt cap\u0103t al mesei unde st\u0103tea Albert. Lacrimile \u00eei curgeau pe fa\u021ba palid\u0103, iar capul plecat \u0219i-l mi\u0219ca dintr-o parte \u00een alta, \u00een timp ce repeta \u00een continuu \u201dNu, nu, nu\u201d. \u00cen final, Albert s-a ridicat \u0219i \u0219i-a \u0219ters lacrimile de pe obraji \u0219i a privit spre figurile care \u00eei erau dragi. Apoi, \u021bin\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2inile aproape de obrazul drept, a spus bl\u00e2nd: \u201dNu, frate, nu pot s\u0103 merg la N\u00fcrenberg. Este prea t\u00e2rziu pentru mine. Uite, uite ce au f\u0103cut cei 4 ani de munc\u0103 \u00een min\u0103 m\u00e2inilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel pu\u021bin o dat\u0103, iar \u00een ultimul timp suf\u0103r de artrita care mi-a afectat at\u00e2t de r\u0103u m\u00e2na dreapt\u0103 \u00eenc\u00e2t nu pot nici m\u0103car s\u0103 \u021bin paharul pentru a toasta cu tine\u2026 cu at\u00e2t mai mult s\u0103 fac linii delicate pe p\u00e2nz\u0103, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea t\u00e2rziu\u2026\u201d<\/p>\n

Mai mult de 450 ani au trecut. P\u00e2n\u0103 acum sute de capodopere ale lui Albrecht D\u00fcrer \u2013 portrete, schi\u021be, desene \u00een c\u0103rbune, gravuri etc. \u2013 sunt expuse \u00een orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este ca \u021bie \u00ee\u021bi este familiar\u0103 doar una singur\u0103, a c\u0103rei reproducere o po\u021bi avea acas\u0103 sau la birou.<\/p>\n

\u00centr-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul s\u0103u, Albrecht D\u00fcrer i-a pictat fratelui s\u0103u m\u00e2inile muncite cu palmele \u0219i degetele sub\u021biri \u00eendreptate spre cer. \u0218i-a denumit opera simplu \u201dM\u00e2ini\u201d, dar lumea intreaga \u0219i-a deschis imediat inimile spre capodopera sa \u0219i a redenumit tributul iubirii \u201dM\u00e2ini \u00een rug\u0103ciune\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O poveste adev\u0103rat\u0103, – ca \u0219i cum ar exista \u0219i pove\u0219ti neadev\u0103rate sau mai pu\u021bin adev\u0103rate. De fapt, adev\u0103rul despre sufletele noastre se roste\u0219te pe sine \u00een foarte multe feluri \u0219i toate devin pove\u0219ti mai devreme sau mai t\u00e2rziu. Se … Continu\u0103 s\u0103 cite\u0219ti →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[11,4,5],"tags":[363,3,364,362,39],"class_list":["post-774","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-amintiri","category-goblen","category-lucru-de-mana","tag-albrecht-durer","tag-goblen","tag-maini-de-apostol","tag-maini-in-rugaciune","tag-rogoblen"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/774","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=774"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/774\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2268,"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/774\/revisions\/2268"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=774"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=774"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.rogoblen.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=774"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}