Fata cu vreascuri –
Cod produs: 0.26
Într-un peisaj hibernal superb, luminos, o copilă stă aplecată, sprijinindu-se cu genunchiul gol pe zăpadă. Adună în poala rochiei negre vreascuri pentru foc. Are o broboadă maron pe cap, este îmbrăcată cu o haină verde din postav și poartă niște cizme cam ponosite în picioare.
Un chip frumos este tivit pe frunte de breton. Fetită nu are mănuși în mâini. Este imaginea unui copil sărac, necăjit.
Este imposibil să nu iți curgă lacrimile de câteva ori, pe măsură ce lucrezi acest tablou si vizualizezi chipul copilului amărât. Te gândești la senzația de rece ce arde genunchiul sprijinit pe zăpadă. Apoi arsura frigului pe care o simte pe față și cum această arsură se întinde pe sub broboadă și ajunge și sub haină.
Dar mânuțele ce parca stau să cadă din încheietură, de la frigul ce este afara? Ziua pare sticlos de senina, deci este deosebit de frig acolo.
Mă uitam cu drag la căsuță pe măsură ce o ridicam și îmi imaginam cum acolo este cald, tocmai pentru ca fetița are grijă să ducă vreascuri zilnic, la sobă.
Nuanțele de mov aduc un aer de ireal întregului tablou.
Este un goblen ce se lucrează cu ușurință și fără probleme, dacă lăsăm albul la sfârșit.
Pictura este atribuita lui N. Maes. Eu nu găsesc asemănări nici tematice nici cromatice cu acest pictor.