Moara pe apă – Cod produs: 2.16

Moara pe apa - Cod produs: 2.16

Moara pe apă – Cod produs: 2.16

Tabloul ce a servit ca sursă de inspirație este atribuit lui François Boucher. Goblenul în sine a fost și rămâne un mare succes. În stânga tabloului este pictată moara pe apă (cu roata aferentă, acționată de apă), dar și alte construcții (magazii). Desi este abia toamnă, focul din sobă funcționează, dovadă fumul ce iese pe horn. În planul doi se vede și gardul proprietății, dar și un pod din piatră pe care trece un bărbat ce mână o vacă.
Tot tabloul este animat de multe persoane: morarul ce se sprijină de ușa morii, femeia ce cară apă din rău, pescarul ce își desprinde barca de mal, tânărul ce pescuiește, pescarul de pe pietre, femeia ce spală rufele la rău, bătrânul ce se odihnește pe mal. Tot pe mal în dreapta se observa un coș cu rufe la care probabil va ajunge femeia ce spală rufele.
Vegetația, este încă luxuriantă, deși ici-colo se vad semnele toamnei. Cerul senin ce pare că se oglindește în apă aduce o seninătate deosebită tabloului ca un echilibru la aglomerația de informații de jos.

Dificultate ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Popas la han – Cod produs: 2.15

Popas la han - Cod produs: 2.15

Popas la han – Cod produs: 2.15

Un goblen ce s-a vândut tare bine. Are un farmec anume prin mușterii ce șed pe scaun sau pe băncuța din jurul mesei rotunde, dar și prin peisaj. Personajul cu pălărie ce pare că este vânător după îmbrăcăminte și câinii din spatele său, îi achită hangiței ceva. Cei trei bărbați așezați în jurul mesei sunt tipologii diferite, îmbrăcați diferit. Pe bărbatul îmbrăcat în albastru îl bănuim a fi hangiul. În dreapta tabloului, jos lângă scaun este un urcior. Lângă drumeți se vede hanul, o clădire din cărămidă, redată cu multe amănunte pentru a-i dezvălui frumusețea. Lângă un hambar plin cu fân se ridică un copac falnic în plină vegetație. În spate se vad și alte construcții fie din lemn, fie din piatră, dar și alți  copaci atinși de toamnă. Iarba este deja fanată de bruma toamnei, doar ici-colo au rezistat câteva plante verzi. Un cer senin, străbătut de nori pufoși aduc un plus de lumină tabloului. Tabloul original este atribuit lui David Teniers cel Tânăr sau David Teniers II ce a fost un pictor baroc flamand, gravor, desenator, pictor miniaturist, pictor personal, copist și curator de artă. A fost un artist extrem de versatil, cunoscut pentru producția sa prolifică.
Goblen cu complexitate ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , | Lasă un comentariu

Mica balerină – Cod produs: 2.14

Mica balerina - Cod produs: 2.14

Mica balerină – Cod produs: 2.14

Edgar Germain Hilaire Degas (născut pe 19 iulie 1834, în Paris, Franța si decedat pe 27 septembrie 1917, în Paris, Franța) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

A început cu academismul clasic, însă, după câtva timp, revine la tematica realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare.

Împreună cu Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din întemeietorii impresionismului. Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește „realist.” Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele fotografice. A folosit pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.

Tabloul de mai sus este atribuit lui Edgar Degas. Tânără balerină din tablou stă așezată pe un taburet roz. Este îmbrăcată în tutu bleu (1) și încearcă să își lege pantoful cu poante. Tânăra are părul castaniu prins într-o coada de cal (poney tail) cu panglica asortată cu rochița.

Pe fundal se observă lângă fereastra ovală un pian și un scaun în fața lui. Lumina de afară se reflectă in cameră pe pardoseală.

(1) Denumirea oficială de tutu a apărut de-abia în anul 1881. Originea numelui este învăluită în mister. Unii sunt de părere că denumirea ar proveni de la cuvântul tul (tulle în franceză), în timp ce alții evocă o glumă licențioasă pe seama balerinelor, răspândită în rândul abonaților Operei din Paris din secolul al XIX-lea (tutu, în limba franceză, în registrul familiar, înseamnă popou, posterior).

Tutu-urile sunt de două tipuri:

– tutu-ul lung, supranumit tutu romantic sau tutu Degas (după numele lui Edgar Degas, pictorul balerinelor).

– tutu-ul platou: galette (originar din Anglia, se distinge prin rigiditatea volanelor, ce dă tutu-ului o linie orizontală) sau à cerclette (originar din Franţa, tutu cu cerc, se distinge prin tulul mai suplu, care cade în formă de clopot pe un cerc metalic așezat sub tul).

Alegerea tutu-ului depinde mai mult de tipul de balet în care este folosit decât de opţiunea personală a balerinei. Astfel, anumite balete din marele repertoriu sunt de neconceput fără tutu-ul romantic (“Giselle”, de exemplu), în timp ce alte balete, precum “Lacul lebedelor”, se dansează numai în tutu-uri de tip platou (cu excepția unor viziuni mai moderne).

Pentru materiale folosite la realizarea tutu-urilor și stiluri tutu-uri puteți citi: https://baletlasuperlativ.wordpress.com/2013/09/18/scurta-istorie-a-tutu-ului/

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Armonie – Cod produs: 2.13

Armonie - Cod produs: 2.13

Armonie – Cod produs: 2.13

Armonie este numit și tabloul pictat de Joy Caros, tablou după care ne-am inspirat și noi în realizarea prezentului goblen.  Reprezintă chipul perfect al unei fete cu ochi de culoarea mierii. Între ea și chipul calului lipit de al ei și a cărui coamă ii acoperă părul, părând că părul animalului este de fapt părul ei, pare să existe o simbioză pe care autorul ne lasă să o descifrăm noi.
Calul seamănă cu Calul de aur (rasa Akhal Teke) un cal de o  frumusețe exotică, extraordinar de grațioasă şi versatilă.
Nuanțele de la bej auriu până la maron roșcat atenuează umbrele grosiere de negru din fundal și per ansamblu, tabloul este o bijuterie.
Evident, fiind vorba de cai multe cliente născute în zodia Săgetător vor achiziționa acest goblen, desi multe o vor face dintr-un soi de intuite interioară.

Complexitate medie.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cai in galop – Cod produs: 2.12

Cai in galop - Cod produs: 2.12

Cai in galop – Cod produs: 2.12

Pe la începutul anilor ’90 ne-a vizitat un reprezentant de la Protecția Consumatorului. Aducea cu el o reclamație făcută de o clientă ce achiziționase Cai in galop – Cod produs: 2.12 de la noi. Doamna reclama că am furnizat ață verde pentru a lucra copitele cailor și că așa ceva nu există în realitate. Nu știm cum de doamna a confundat simbolul triunghi negru cu un cerc negru (a inversat culorile), dar reușise această performanță și era supărată pe noi, drept care ridica varii pretenții. Am râs noi, a râs și omul de la Protecția Consumatorului și a apărut gluma: Vezi că acum te reclam pentru copite verzi la Protecția Consumatorului!

Tabloul, o alegorie (deci copitele verzi pot fi chiar o realitate) reprezentând trei cai alb-suri galopând în apa mării într-un crepuscul plăcut aduce o imagine magică în casa noastră.
Săgetătorilor nu le va lipsi acest goblen din casă.
Revista germană Yunghans ce în anii 1980 populariza diverse modele de broderie în cruce, dar și goblen susține că acest model ar aparține lui L. Mazuche. Nu am gasit un pictor cu acest nume.

Complexitate medie.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Nud – Cod produs: 2.11

Nud - Cod produs: 2.11

Nud – Cod produs: 2.11

O tânără cu un corp perfect, cu plete atârnându-i pe spate iese din spuma mării cât să întindă mâna spre un porumbel care pare că i se va așeza în palmă.
Ca într-o parabolă creștinească unde Sfântul Duh este reprezentat ca un porumbel ce îl cuprinde pe cel pe care îl protejează, tot așa și tânără este pictată ca și cum s-ar întrepătrunde cu haloul pasării.
Culorile, desi reci (mare, cer, porumbel) sunt încălzite de culorile mov, de puținul portocaliu, dar și de culorile folosite la realizarea acestui nud.
Complexitate medie.
Tabloul a fost atribuit de revista Junghans (revistă de referință pentru broderie în anii ’80 in Germania) lui Espace Perrin. Nu am găsit dovezi pentru a susține aceasta afirmație.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Viziune – Cod produs: 2.10

Viziune - Cod produs: 2.10

Viziune – Cod produs: 2.10

O tânără deosebit de frumoasă, cu păr castaniu și ochi verzi are chiar lângă obraz un pui de bufnită (un ciuf de pădure) ce se odihnește pe creanga unui molid.
În spatele tinerei, un peisaj arid unde fundalul este în nuanțe de mov cu linii delicate de portocaliu. Astrul este redat cu galben. Trei păsări străbat cerul printre picuri de alb ce parcă aduc lumină. Picuri de alb cu steluță par și cerceii tinerei.
Viziunea vorbește de nevoia de grijă față de tot ce este viu și benefic pe acest pământ.

Revista Junghans (revistă de referință pentru broderie în anii ’80 in Germania) susține că această pictură ii aparține lui J. Wohnn. Am verificat și nu se confirmă.
Complexitate medie spre ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Mon ami – Cod produs: 2.09

Mon ami - Cod produs: 2.09

Mon ami – Cod produs: 2.09

Se pare că autorul acestui superb tablou este Joy Caros, autor și al tabloului cod produs 2.13, numit Armonie.
Mon ami, adica prietenul meu este calul din tablou ce emană noblețe și eleganță. Sau o fi invers?
O tânără frumoasă, machiată ca un clown și îmbrăcată conform rolului, este eroina centrală a tabloului. Costumul de clown este mov, cu margini tivite cu negru. Gulerul bogat îmbracă în chip minunat fața fetei. Asortat, sub guler există un pompon fantezie, negru cu ornamentație maron roșcat. Mâna prelungă a fetei, cu unghii vopsite cu ojă roșie se sprijină ca o mângâiere pe botul calului, un cal tânăr sur de o frumusețe rară.
Ascuzându-și părul castaniu, tânăra poartă o bonetă neagră pe cap. Rămân expuse, subliniind frumusețea fetei, ochii albaștri și buzele roșii.

Fundalul este bleumarin, iar stelele și luna sunt în nuanțe de mov.

Complexitatea medie.

 

 

 

 

 

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Vis exotic – Cod produs: 2.08

Vis exotic - Cod produs: 2.08

Vis exotic – Cod produs: 2.08

Revista germană Yunghans ce în anii 1980 populariza diverse modele de broderie în cruce, dar și goblen susține că acest model ar aparține lui D. Johnson. Este improbabil pentru că tehnica celui mai cunoscut dintre pictorii numiți D. Johnson nu seamănă cu tehnica folosită în imaginea de mai sus.

Chipul superbei femei din tablou cu ochi în culoarea mierei și cu floare de hibiscus roșu în păr și la gât, palmierii de pe malul oceanului, apusul inedit din spatele ei creează o imagine de poveste. Este locul în care ne-am dori fiecare să ne petrecem măcar o oră din viată noastră. Până atunci o admirăm pe frumusețea venită dintr-un vis exotic.

Dificultate ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Alegorie – Cod produs: 2.07

Alegorie - Cod produs: 2.07

Alegorie – Cod produs: 2.07

Într-un vârtej de culori se evidențiază chipul unei tinere deosebit de frumoase ce are în dreapta ei o pisică cu ochi verzi, iar deasupra capului o pasăre (nu prea prietenoasă după privire). Un pițigoi albastru sau o pasare exotică?
În fata astrului se observă elemente de relief și două crenguțe de copac. De unde pe axa oblica a feței sale există viată, în rest avem un peisaj arid.
Culorile reci se combină inteligent cu cele calde, dând alegoriei un aer inedit.
Tabloul este atribuit lui Luc Genot (Cats Eye – Ochi de pisica).

Dificultate mare.

 

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | Un comentariu

În fata potcovăriei – Cod produs: 2.06

In fata potcovariei - Cod produs: 2.06

În fata potcovăriei – Cod produs: 2.06

Când potcoavele cailor s-au tocit, diligența/caleașca se oprește la potcovărie, pasagerii coboară, caii sunt deshămați. Unii cai sunt în așteptare (cei albi), alții (cei roibi) sunt deja pe mâna potcovarilor. În potcovărie arde focul că acolo se formează si ajustează potcoavele, iar afară se mai vede un foc între unul din potcovari și vizitiu.  Potcovarii îmbrăcați cu pantaloni lungi și cămăși albe poartă șorțuri lungi în față. Doamna în rochie lungă, albastră, cu pălărie albă și umbrelă de soare bea tacticos, cel mai probabil, un ceai. Domnul de lângă ea, îmbrăcat în frac și cu joben pe cap ține și el o ceșcuță în mană.
În spatele caleștii, acoperită în parte de vegetație se observă o cameră. Probabil pe vreme urâtă acolo se odihnesc pasagerii. Deasupra pe caleașcă se afla bagajele călătorilor.
În ultimul plan se observă niște căsuțe cu acoperiș roșu.
Afară este un peisaj de început de vară. În spatele gardului multă vegetație, inclusiv un copac în prim plan. Cerul străbătut de câțiva nori pufoși aduce spațiu de respiro tabloului.
Complexitate ridicată.

Tabloul este atribuit de unii lui E. Faust. Nu știu cine este acest nume, dar am avut bunăvoința de a căuta și de a nu afla… nimic.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Călugărul bețiv – Cod produs: 2.04

Calugarul betiv - Cod produs: 2.04

Călugărul bețiv – Cod produs: 2.04

Un personaj ce a avut un succes nebănuit. Numit bețiv, călugărul franciscan din imagine,  pare mai curând un epicurian ce se bucură de ceea ce ține în mâna sa dreaptă – un vas plin cu ceva prețios. În mâna stângă ține un ștergar albastru. Probabil acel prosop a servit pentru a acoperi vasele de pe butoi.
Bărbatul este îmbrăcat în rasa specifică franciscanilor (1) și este încins cu o frânghie aurie.
Lângă el se afla un butoi pe care se odihnește o carafă cu vin. In spate, un gard înalt unde în fundal se văd crengile unui copac.
Goblenul este o schiță după pictura lui Eduard von Grützner.

(1) Veșmintele, pe lângă rolul lor  protectiv pentru corp, au, printre altele, și un rol distinctiv, ce reflectă și condiția socială a celui ce-l poartă sau apartenența la o anumită categorie socială sau religioasă. Pentru această din urmă categorie, dreptul canonic al Bisericii a prescris dintotdeauna veșminte distinctive, prin care o persoană consacrată să dea mărturie și în acest fel de consacrarea sa lui Dumnezeu.

Sf. Francisc, încă de la începuturile convertirii sale, a căutat și el să dea mărturie lumii de alegerea făcută prin îmbrăcămintea sa. Deși inițial a adoptat veșmintele eremiților vremii și al pelerinilor (haină lungă cu capuciu pentru a se apăra de ploaie, încinsă cu o curea, sandale, toiag și un mic sac pentru cele strict necesare), curând și-a creat un veșmânt care corespundea mai bine aspirațiilor sale și care, de asemenea, oglindea felul de a se îmbrăca al celor mai săraci dintre săracii vremii și (mai ales) al celor izgoniți din societate (în special leproșii) și care să arate lumii și alegerea evanghelică făcută.

Cronicile din vechime ne descriu forma acestui veșmânt a făcut el însuși un veșmânt care reproduce forma crucii, pentru a ține departe toate ademenirile diavolului și l-a făcut dintr-o țesătură aspră pentru a răstigni trupul, cu toate viciile și păcatele sale, iar acest veșmânt era atât de grosolan, încât era imposibil să-l invidiezi (FF: 1432). Acest lucru l-a dorit și l-a prescris și celor ce doreau să-l urmeze pe calea aleasă: Și toți frații să poarte veșminte umile și să fie lor îngăduit să le cârpească cu bucăți de sac sau alte asemenea resturi, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, deoarece spune Domnul în Evanghelie: Aceia care poară veșminte prețioase și care trăiesc în mijlocul desfătărilor și aceia care poartă veșminte catifelate, stau în palatele regilor. Și chiar dacă vor fi făcuți ipocriți, totuși să nu înceteze să facă bine altora și nici să-și dorească veșminte prețioase în această lume, pentru a putea avea un veșmânt în Împărăția Cerurilor (Rnb, cap. II; FF: 8).

Frații Minori Conventuali
Sf. Francisc este acel slujitor credincios care pune în practică în totalitate fiecare cuvânt al lui Isus (cfr. Mt 10,10) și astfel își leapădă cureaua ce-i încinsese mijlocul și o înlocuiește cu o frânghie (cingolul de azi), căreia i s-au făcut mai târziu trei noduri, ca semn al celor trei voturi (ascultare, sărăcie și castitate). Și azi novicii franciscani primesc în ziua înveșmântării haine asemănătoare celei purtate de sf. Francisc, și chiar dacă de-a lungul timpului forma, culoarea și calitatea stofelor au suferit modificări, motivațiile de fond sunt aceleași.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Mica vânzătoare de fructe – Cod produs: 2.05

Mica vanzatoare de fructe - Cod produs: 2.05

Mica vânzătoare de fructe – Cod produs: 2.05

Mica vânzătoare de fructe este o pictură în ulei pe pânză (1670-1675) semnată de Bartolomé Esteban Murillo. Pictorul este numit pe bună dreptate ultimul maestru al epocii de aur a picturii spaniole.

Pictura reprezintă doi copii, un băiat și o fată ce vând fructe la marginea drumului. Sunt îmbrăcați în haine caracteristice epocii în care trăiesc. El cu o bluză cu mâneci lungi din postav gros ce acoperă o cămașă albă. Pe cap are o șapcă din același postav ca și bluza. La picioarele lui este o târnă plină cu fructe, fructe ce se afla și în fața coșului de nuiele.
Fata poartă o bluză albă și o fustă albastră. Peste umeri are un șal roșu, șal ce are aceeași culoare cu șorțul pe care îl poartă pe deasupra fustei. Părul ridicat pe cap și împletit este prins cu o fundă, tot roșie ca și papucii. În mână ține bănuții câștigați din vânzarea fructelor, iar undeva lângă fusta ei se observa o punguță aurie în care probabil ține bănii.

În spatele lor se vedea un copac, iar în planul doi o căsuță și o bisericuță. În rest vegetație  și cerul liber unde zboară trei păsări.

Tabloul vorbește despre condiția precară a copiilor într-o societate tarată de sărăcie.

 

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Curățatoarea de argintărie – Cod produs: 2.03

Curatatoarea de argintarie - Cod produs: 2.03

Curățatoarea de argintărie – Cod produs: 2.03

André Bouys  (pictor francez, 1656–1740) este cel care a pictat-o pe curățătoarea de argintărie de mai sus. O tânără servitoare este înconjurată de diverse vase de metal din argint sau cupru. O oală înaltă din cupru cu picioare din fontă, probabil pentru așezat pe o plită pentru a menține mâncarea calda, se află în stânga ei.
Două farfurii, un castron mare, un mojar cu pistil, două cuțite și două șfeșnice, toate din argint completează restul argintăriei de pe masă. Într-o vază delicată se află o crenguță de liliac mov.
Frumoasa servitoare este îmbrăcată cu o bluză cu dungi, cu manșete, șalul de la gât și bonetă în aceeași culoare. Fusta este în culoarea cuprului. Tânără are în mână un prosop cu care lustruiește vasele.
Masa este redată în culorile lemnului, iar fundalul în nuanțe de maro și negru ceea ce scoate în relief subiectul tabloului.
Complexitate medie.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Bătrânul cămătar – Cod produs: 2.02

Batranul camatar - Cod produs: 2.02

Bătrânul cămătar – Cod produs: 2.02

Sursa de inspirație pentru tabloul de mai sus se pare că este o pictură semnată Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Tabloul a fost adaptat conform cerințelor unei tapiserii, folosind din plin mijloacele de expresie ale acesteia.
Cămătarul din imagine este un bătrân cu părul, mustață, barba și sprâncene grizonante. Este îmbrăcat cu o haină, groasă, lungă până la pământ. La gât poartă un colan. În jurul gâtului se evidențiază un guler elisabetan larg, ruff sau gorgera. (1).
Pe cap are un soi de pălărie. Este așezat pe un scaun din lemn masiv.
In spatele lui, în fata pereților închiși la culoare se vede un dulap și un birou. Pe acesta din urmă se află o balanță.  În ciuda monotoniei rezultată din prezentarea personajului, tabloul rămâne unul cald datorită culorilor.

(1) Așa-numitul guler elisabetan larg, ruff sau gorgera, a apărut în anii 1560 și a evoluat de la gulerele mici obișnuite ale cămășilor cu volane pe care bărbații le purtau sub dublete, de la începutul secolului al XIII-lea. Inițial, gulerele largi aveau dimensiuni destul de modeste și erau un simplu element decorativ. Cu toate acestea, în 1564 s-a produs o revoluție în ceea ce privește dimensiunea gulerelor, datorită doamnei Dingen van der Plasse, care a fugit din Flandra la Londra și a adus cu ea cea mai recentă rețetă de amidon, care era superioară oricărui lucru folosit în Anglia la acea vreme.
În mod semnificativ, această nouă rețetă de ”amidonare” a hainelor a ajutat la creșterea semnificativă a duratei de timp „așezate” într-o poziție fermă a gulerelor, chiar și pe timp de ploaie. Atunci a existat o modă nebună pentru crearea celor mai largi și mai masive gulere. Gulerul clasic era format din material subțire de in amidonat care era pliat în modele complexe în jurul întregii zone a gâtului. La început, acestea erau cusute de gulerul obișnuit al hainelor, dar în anii 1570 au devenit un element separat detașabil pentru a facilita spălarea și depozitarea în cutii speciale din lemn.
Amidonul era folosit pentru a da o formă fermă gulerelor atât de largi, apoi țesătura era presată și uscată cu o tijă rotundă fierbinte a unui brazier cu cărbuni (asemănător cu un fier de călcat antic), apoi erau create pliurile cu ajutorul unui cadru metalic special introdus în interiorul țesăturii, pentru a poziționa clar țesătura amidonată. Din 1580 până în 1610, gulerul de 20 cm a devenit foarte popular în rândul bărbaților, constând din 5 metri de țesătură amidonată împăturită în 600 de pliuri în jurul gâtului, care era numit „piatra de moară”.

De ce purtau bărbații astfel de gulere?
Un astfel de guler în anii 1560 pentru un bărbat respectabil era ca un ceas Rolex de 10.000 de dolari astăzi: o modă opțională care arăta altora statutul social, bogăția și prestigiul persoanei care îl purta. Spre deosebire de astăzi (în ceea ce privește ceasurile scumpe), în secolul al XVI-lea era imposibil să cumperi un guler „fals” pentru a te putea arăta în fața cuiva. La urma urmei, astfel de gulere costau foarte scump. [Câteva salarii lunare ale unui simplu muncitor londonez].
Gulerele rafinate și supradimensionate au fost realizate, parțial, pentru a le sublinia impracticabilitatea. La urma urmei, un bărbat care purta un guler atât de larg, decorat cu dantelă și aur, demonstra lumii că nu are nevoie să îndeplinească sarcini care sunt inerente oamenilor de muncă obișnuiți. Ar fi incomod pentru el chiar să se aplece cu un astfel de guler și, pentru a mânca și a nu se murdări, trebuia să folosească tacâmuri și să demonstreze eticheta. Proprietarii unor astfel de gulere aveau servitori personali. Aveau și slujitori care erau mereu la îndemână și le întrețineau gulerele, le spălau la timp, le călcau și le amidonau la nevoie.
Totuși, gulerul afecta postura. În timp ce purtau un astfel de guler, bărbații și femeile nu aveau de ales decât să țină capul sus, arătând încredere și mândrie. Bărbații și femeile le purtau ori de câte ori ieșeau, chiar îmbrăcându-și copiii în ele, pentru o simplă ieșire. Pentru producția de amidon în Anglia, s-au cheltuit o cantitate imensă de stocuri de stat de cereale, cum ar fi grâul și porumbul. Guvernul de fapt cheltuia nu pentru a hrăni oamenii de rând, ci pentru ca moda aristocrației să nu stea pe loc.
Producția de amidon a luat o scară atât de mare încât chiar și ministrul-șef al lui Elisabeta I, William Cecil, a spus odată: „Nu este oare regretabil că cheltuim atât de multe cereale pentru a potoli foamea de vanitate în țara noastră, în loc să satisfacem adevărata foamea umană a săracilor?
Totuși nebunia pentru o astfel de modă nu a durat mult.
Fulerele ruff erau accesorii elaborate și costisitoare de întreținut, chiar dacă îi făceau pe aristocrații anilor 1600 să pară ciudat de bogați. Această modă a fost criticată activ de către biserică, francezi și mulți filozofi. Treptat, această modă ciudată a fost înlocuită cu o cravată și gulere clasice.

 

 

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Pastorala – Cod produs: 2.01

Pastorala - Cod produs: 2.01

Pastorala – Cod produs: 2.01

François Boucher (născut la 29 septembrie 1703, Paris, Franța – mort la 30 mai 1770, Paris) a fost un pictor, gravor și designer ale cărui lucrări sunt considerate expresia perfectă a gustului francez în perioada rococo.

Antrenat de tatăl său, un designer de dantelă, Boucher a câștigat Premiul Romei în 1723. A fost influențat de lucrările lui Giovanni Battista Tiepolo, Peter Paul Rubens și profesorul său François Le Moyne. Prima comandă importantă a lui Boucher a fost pentru gravurile a 125 de desene de Antoine Watteau. După ce a ilustrat o ediție a lucrărilor lui Molière, a desenat desene animate cu scene de curte și chinezești pentru fabrica de tapiserii Beauvais.

Boucher și-a câștigat faima pentru prima dată cu picturile sale mitologice senzuale și peisajele pastorale. A executat importante lucrări decorative pentru regina de la Versailles și pentru prietena și patrona sa, doamna de Pompadour, la Versailles, Marly și Bellevue. A devenit membru al Academiei Regale în 1734 și apoi a devenit principalul producător de desene pentru fabricile regale de porțelan, precum și director al fabricii de tapiserii Gobelins.

În anii 1740 și 50, stilul elegant și rafinat, dar jucăuș al lui Boucher a devenit semnul distinctiv al curții lui Ludovic al XV-lea. Lucrările sale s-au caracterizat prin folosirea culorilor delicate, a formelor modelate cu blândețe, a tehnicii ușoare și a subiectului simplu. Boucher este în general apreciat ca unul dintre marii desenatori ai secolului al XVIII-lea, în special în ceea ce privește manipularea nudului feminin.

Deși a avut un succes imens, Boucher și-a pierdut preeminența artistică spre sfârșitul vieții; supraproducția, traducerile slabe ale picturilor sale în tapiserii, sterilitatea în creștere a propriei sale opere și apariția neoclasicismului l-au făcut să-și piardă favoarea, atât față de public, cât și cu critici de artă de seamă precum Denis Diderot.

Totuși, Boucher, sfidând o cerere din ce în ce mai mare din partea teoreticienilor, criticilor și agitatorilor publici, a continuat să-și expună viziunile vesele și pline de dulceață despre fericirea pastorală și întâlnirile mitologice la saloanele bienale. Într-adevăr, legăturile sale sociale și cariera eficientă au dus la numirea sa în 1765 ca prim pictor al regelui și alegerea sa ca director al Academiei Regale. Acest triumf final a fost totuși de scurtă durată. Boucher a murit la Paris în 1770.

Tabloul de mai sus este „Primăvara” anului 1755, un tablou dintr-un set de patru înfățișând anotimpurile. Acest lucru este tipic pentru stilul și lui Boucher.

Primăvara – un nou început, un nou anotimp, o iubire proaspătă, doi tineri frumoși într-un peisaj bucolic. El purtând un costum albastru, ciorapi vernil și o pelerină roșie, în timp ce ea este îmbrăcată într-un sarafan lung, galben, peste o bluză cu mâneci lungi, albă. Ține pe brațe un coș plin cu flori. Amândoi tinerii poartă încălțăminte ușoară în picioare. Tânărul îi prinde fetei flori în păr, tot așa cum are și el.
Amândoi șed unul lângă altul și se bucură de primăvara din jurul lor și de primele lor sentimente de dragoste.

Complexitate ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Muza mării – Cod produs: 1.67

Muza marii - Cod produs: 1.67

Muza mării – Cod produs: 1.67

Brenda Burke este autoarea acestui tablou ce descrie o tânără, așezată pe nisip, pe malul mării. Este îmbrăcată într-o rochie simplă din brocard și poartă pe umeri un șal cu volane și dantelă pe margini. Are la gât un pandant sub formă de inimă și brățări la mână. Pe păru-i castaniu și lung este așezată o coroniță formată din flori albastre cu frunze și scoici mari. In postura sa, cu marea și cerul în spatele ei pare a fi o creatură de basm legată de viața mării sau poate întruchiparea chiar a spumei mării.
Gărgărițele de pe forumul nostru au botezat-o Muza mării.

Complexitate ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | 2 comentarii

Floare de lotus – Cod produs: 1.66 Z- 9417/100

Floare de lotus - Cod produs: 1.66 Z- 9417/100

Floare de lotus – Cod produs: 1.66 Z- 9417/100

La acest model avem un cod produs mai lung. Codul produsului este urmat de litera Z ce identifică o pânză atipică, diferită de cea pentru goblen. În genere, fie o pânză Aida, fie o pânză cu urzeală structurată ori poate o etamină. Codul pânzei de mai sus este 9417, iar 100 reprezintă codul de culoare, în cazul de față, albă.
Goblenul este redat în 4 nuanțe de ață și reprezintă stilizat o gheișă ce pare că poartă în păr o mică floare de lotus. Alte elemente vegetale completează imaginea sugerată de un penel grăbit pe aceasta pânză.
Complexitate mică.

Daca doriți sa știți mai multe despre tipurile de pânză, las mai jos un link. Traducerea nu este strălucită, dar ne putem face o idee despre multitudinea de materiale textile existente în lume.

Read more at: https://minikar.ru/ro/home-cozy/azhurnaya-tkan-nazvanie-prozrachnaya-tkan-vidy-i-osobennosti/)

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Regele Mihai (gri) – Cod produs: 1.65

Regele Mihai (gri) - Cod produs: 1.65

Regele Mihai (gri) – Cod produs: 1.65

Portret realizat în nuanțe de gri. Complexitate ridicată.

Mihai s-a născut la Sinaia, ca fiu al principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și al prințesei Elena a Greciei. Din partea tatălui este nepot al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, iar din partea mamei nepot al regelui Constantin I al Greciei. Astfel, Mihai al României este descendentul celor mai importante familii regale și imperiale ale Europei, printre ele numărându-se familiile regale britanică, rusă și habsburgică, strămoși direcți ai săi fiind țarii Nicolae I și Alexandru al II-lea al Rusiei, regina Victoria a Marii Britanii, împărați habsburgi, regi ai Prusiei, Portugaliei etc.
Este stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii atât pe filieră maternă, cât și paternă. Este văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a.

Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand I, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Deoarece Mihai avea doar 6 ani și nu putea guverna, o regență a fost formată. Jurământul a fost depus în fața parlamentului de noul rege și de regență pe data de 20 iulie 1927.
Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia. Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența. Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă, dar nu a fost pregătit pentru domnie.

La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai.

In vârstă de 18 ani, a fost proclamat rege cu depunerea unui jurământ de credință cu următorul cuprins: „Jur credință Națiunii Române. Jur să păzesc cu sfințenie legile Statului. Jur să păzesc și să apăr ființa Statului și integritatea teritoriului României. Așa să-Mi ajute Dumnezeu.” Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oțel și uns rege de patriarhul României, Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București.

La 14 septembrie 1940, printr-un decret-lege semnat de generalul Antonescu, regele Mihai I a fost înălțat la gradul de general de divizie.
În august 1944, pe măsură ce armatele Uniunii Sovietice se apropiau de frontiera estică a României, Mihai s-a alăturat politicienilor favorabili Aliaților, care îi includea pe comuniști. Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944. Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, transmis pe data de 23 august la orele 22, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat armistițiul oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților, a ordonat trupelor române să se retragă cât mai repede la sud de aliniamentul Focșani-Galați și a declarat război Germaniei.

Actul de la 23 august 1944 se estimează a fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești. Totodată, aceasta a oferit armatei române posibilitatea de a elibera nordul Transilvaniei de sub ocupația ungară.

Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională.

La 8 noiembrie 1945, cu ocazia zilei onomastice a Regelui (Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil), a avut loc în Piața Palatului din București o mare manifestație anti-comunistă și pro-monarhistă, menită să arate sprijinul națiunii pentru tânărul Suveran (privit ca ultima speranță împotriva instalării totale a dictaturii comuniste). După modelul mineriadelor de mai târziu, manifestația a fost întâmpinată cu violență de grupurile muncitorești radicalizate, asociate Partidului Comunist Român. Încăierările au oferit guvernului Groza pretextul de a opera arestări masive printre manifestanții anticomuniști (mulți dintre ei studenți, elevi sau simpatizanți ai PNȚ și PNL); unii dintre aceștia au rămas închiși până în 1947, când au fost folosiți ca obiect de șantaj în lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie, prin care Regele a fost silit să semneze actul neconstituțional de abdicare.

În acești ani, suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței. Alegerile generale din noiembrie 1946 au fost fraudate de blocul comunist, iar la sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară. Petru Groza și Gheorghiu-Dej i-au cerut regelui, în seara zilei de 29 decembrie, să vină la București de la reședința sa din Sinaia sub pretextul discutării unei probleme „familiale” importante și urgente și i-au prezentat o declarație de abdicare. Când Mihai a refuzat, cei doi i-au acordat o jumătate de oră de gândire. Între timp, au fost aduse trupele diviziei „Tudor Vladimirescu” care au înconjurat palatul regal. Regele a refuzat totuși să semneze, dar Groza l-a amenințat cu declanșarea unui război civil și că vor fi executați cei aproximativ o mie de studenți care se aflau în acel moment închiși în diferitele închisori din capitală, dacă Regele refuză să semneze imediat și necondiționat actul de abdicare. Confruntat cu riscul vărsării de sânge, regele Mihai a cedat și a semnat.
Comuniștii au anunțat abolirea monarhiei și instaurarea unei republici populare, printr-o lege adoptată de Camera Deputaților, și au transmis la radio înregistrarea proclamației regelui despre propria sa abdicare.

Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din țară, relatările despre viața sa din exil dovedesc faptul că acesta a trebuit să-si câștige existenta prin propria-i muncă și nu a dus nicidecum un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.
În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. În iunie 1948, s-a căsătorit cu Ana, Principesă de Bourbon-Parma.  Cuplul a avut cinci fiice: principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.

Pentru a-și câștiga existența, Regele si Regina au înființat o fermă de pui și au construit un mic atelier de tâmplărie, dar și o companie de electronică și de mecanisme automate. Regele a urmat, de asemenea, cursuri de broker.

După Revoluția din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior, i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți. Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României.

În data de 5 decembrie 2017, fostul suveran s-a stins din viață în urma unei suferințe îndelungate. Regele Mihai a fost înmormântat, pe 16 decembrie 2017, în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese înmormântată tot aici pe 13 august 2016.

In memoriam

În București există în prezent o arteră stradală importantă care îi poartă numele: Bulevardul „Regele Mihai I”. De asemenea, fostul Parc Herăstrău se numește acum Parcul Regele Mihai I al României.
La 25 octombrie 2012, cu ocazia împlinirii vârstei de 91 de ani, a fost inaugurată Piațeta Regelui din București și un monument care are în centru bustul în bronz al regelui Mihai.

La 25 octombrie 2021, cu ocazia centenarului, la Sinaia a fost dezvelită o statuie de bronz a fostului monarh, în mărime naturală, amplasată în părculețul aflat vizavi de primăria orașului.

Tot cu ocazia centenarului, Banca Națională a României a emis o monedă de aur cu tema „100 de ani de la nașterea Regelui Mihai I al României”.

Informatii preluate de pe wikipedia.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_I_al_Rom%C3%A2niei

 

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Regele Mihai (sepia) – Cod produs: 1.64

Regele Mihai (sepia) - Cod produs: 1.64

Regele Mihai (sepia) – Cod produs: 1.64

Portret realizat în culori sepia. Complexitate ridicată.

Mihai s-a născut la Sinaia, ca fiu al principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și al prințesei Elena a Greciei. Din partea tatălui este nepot al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, iar din partea mamei nepot al regelui Constantin I al Greciei. Astfel, Mihai al României este descendentul celor mai importante familii regale și imperiale ale Europei, printre ele numărându-se familiile regale britanică, rusă și habsburgică, strămoși direcți ai săi fiind țarii Nicolae I și Alexandru al II-lea al Rusiei, regina Victoria a Marii Britanii, împărați habsburgi, regi ai Prusiei, Portugaliei etc.
Este stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii atât pe filieră maternă, cât și paternă. Este văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a.

Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand I, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Deoarece Mihai avea doar 6 ani și nu putea guverna, o regență a fost formată. Jurământul a fost depus în fața parlamentului de noul rege și de regență pe data de 20 iulie 1927.
Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia. Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența. Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă, dar nu a fost pregătit pentru domnie.

La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai.

In vârstă de 18 ani, a fost proclamat rege cu depunerea unui jurământ de credință cu următorul cuprins: „Jur credință Națiunii Române. Jur să păzesc cu sfințenie legile Statului. Jur să păzesc și să apăr ființa Statului și integritatea teritoriului României. Așa să-Mi ajute Dumnezeu.” Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oțel și uns rege de patriarhul României, Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București.

La 14 septembrie 1940, printr-un decret-lege semnat de generalul Antonescu, regele Mihai I a fost înălțat la gradul de general de divizie.
În august 1944, pe măsură ce armatele Uniunii Sovietice se apropiau de frontiera estică a României, Mihai s-a alăturat politicienilor favorabili Aliaților, care îi includea pe comuniști. Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944. Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, transmis pe data de 23 august la orele 22, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat armistițiul oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților, a ordonat trupelor române să se retragă cât mai repede la sud de aliniamentul Focșani-Galați și a declarat război Germaniei.

Actul de la 23 august 1944 se estimează a fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești. Totodată, aceasta a oferit armatei române posibilitatea de a elibera nordul Transilvaniei de sub ocupația ungară.

Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie 1945 să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la guvernare, care s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor. În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”, refuzând să semneze decretele guvernului, care și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională.

La 8 noiembrie 1945, cu ocazia zilei onomastice a Regelui (Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil), a avut loc în Piața Palatului din București o mare manifestație anti-comunistă și pro-monarhistă, menită să arate sprijinul națiunii pentru tânărul Suveran (privit ca ultima speranță împotriva instalării totale a dictaturii comuniste). După modelul mineriadelor de mai târziu, manifestația a fost întâmpinată cu violență de grupurile muncitorești radicalizate, asociate Partidului Comunist Român. Încăierările au oferit guvernului Groza pretextul de a opera arestări masive printre manifestanții anticomuniști (mulți dintre ei studenți, elevi sau simpatizanți ai PNȚ și PNL); unii dintre aceștia au rămas închiși până în 1947, când au fost folosiți ca obiect de șantaj în lovitura de stat comunistă de la 30 decembrie, prin care Regele a fost silit să semneze actul neconstituțional de abdicare.

În acești ani, suveranul s-a profilat într-un simbol național al rezistenței. Alegerile generale din noiembrie 1946 au fost fraudate de blocul comunist, iar la sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare, în aceeași zi fiind proclamată republica populară. Petru Groza și Gheorghiu-Dej i-au cerut regelui, în seara zilei de 29 decembrie, să vină la București de la reședința sa din Sinaia sub pretextul discutării unei probleme „familiale” importante și urgente și i-au prezentat o declarație de abdicare. Când Mihai a refuzat, cei doi i-au acordat o jumătate de oră de gândire. Între timp, au fost aduse trupele diviziei „Tudor Vladimirescu” care au înconjurat palatul regal. Regele a refuzat totuși să semneze, dar Groza l-a amenințat cu declanșarea unui război civil și că vor fi executați cei aproximativ o mie de studenți care se aflau în acel moment închiși în diferitele închisori din capitală, dacă Regele refuză să semneze imediat și necondiționat actul de abdicare. Confruntat cu riscul vărsării de sânge, regele Mihai a cedat și a semnat.
Comuniștii au anunțat abolirea monarhiei și instaurarea unei republici populare, printr-o lege adoptată de Camera Deputaților, și au transmis la radio înregistrarea proclamației regelui despre propria sa abdicare.

Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din țară, relatările despre viața sa din exil dovedesc faptul că acesta a trebuit să-si câștige existenta prin propria-i muncă și nu a dus nicidecum un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.
În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. În iunie 1948, s-a căsătorit cu Ana, Principesă de Bourbon-Parma.  Cuplul a avut cinci fiice: principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.

Pentru a-și câștiga existența, Regele si Regina au înființat o fermă de pui și au construit un mic atelier de tâmplărie, dar și o companie de electronică și de mecanisme automate. Regele a urmat, de asemenea, cursuri de broker.

După Revoluția din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior, i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți. Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României.

În data de 5 decembrie 2017, fostul suveran s-a stins din viață în urma unei suferințe îndelungate. Regele Mihai a fost înmormântat, pe 16 decembrie 2017, în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese înmormântată tot aici pe 13 august 2016.

In memoriam

În București există în prezent o arteră stradală importantă care îi poartă numele: Bulevardul „Regele Mihai I”. De asemenea, fostul Parc Herăstrău se numește acum Parcul Regele Mihai I al României.
La 25 octombrie 2012, cu ocazia împlinirii vârstei de 91 de ani, a fost inaugurată Piațeta Regelui din București și un monument care are în centru bustul în bronz al regelui Mihai.

La 25 octombrie 2021, cu ocazia centenarului, la Sinaia a fost dezvelită o statuie de bronz a fostului monarh, în mărime naturală, amplasată în părculețul aflat vizavi de primăria orașului.

Tot cu ocazia centenarului, Banca Națională a României a emis o monedă de aur cu tema „100 de ani de la nașterea Regelui Mihai I al României”.

Informatii preluate de pe wikipedia.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_I_al_Rom%C3%A2niei

 

 

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , | Lasă un comentariu