Drumețiile mele
La Cetate la Mircea Dinescu, o prietenă aruncă un șervețel umed într-o scrumiera de cristal si apoi vrea să verse totul din ea în scrumiera înaltă de lângă ușa intrării in restaurant. Scapă scrumiera din mână, aceasta se face bucățele si amica mea îngheață când îl vede pe Mircea Dinescu ieșind din restaurant.
– Domnule Dinescu v-am spart scrumiera…
– Dă-o dracului cucoană! S-au spart ghinioanele.
Nea Gogu, la Cetate, la Mircea Dinescu
Tot la Cetate, nea Gogu ne-a purtat pe toate meridianele lunii, cântându-ne neîncetat. Trocul a fost un succes de ambele părți. Un vin rose de Odobesti face minuni.