Sorbind din seva inspiratiei
Imediat după ce am început vânzările de modele de goblen, am instituit și o memorie colectivă, notată în dreptul fiecărui model. Așa am aflat că majoritatea persoanelor ce locuiesc la bloc refuză să lucreze modele de goblen ce sunt închise la culoare (pe nuanțe pământii, maronii, gri-negru sau verde închis). Refuzau să își aducă teme sfâșietoare (de exemplu, copii plângând) în casă. Încă nu circulau teoriile referitoare la energiile casei sau regulile Feng Shui, dar româncele preferau temele vesele, pline de culoare. Culoarea, în apartamentele mici, aducea puncte de reper, de căldură și de lumină.
Acesta este motivul pentru care la multe goblenuri am refăcut sau numai ajustat tema pentru a fi pe gustul pieței. Aceasta conduită ne-a permis ca ulterior să ne educam clienții, oferindu-le tablouri lucrate în tonuri subtile, gradații elaborate și teme versatile. La acel moment, clientele noastre erau deja lucrătoare pricepute, predispuse la provocări. Simțeau nevoia să se autodepășească, așa ca noile modele reprezentau aerul ce trebuia inspirat pentru a bucura sufletul femeii avide de frumos.
Când am avut ca surse de inspirație lucrări ale pictorilor, nu am procedat la imitarea acestora deoarece exista un risc sporit ca prin încălcarea granițelor de expresie să se producă kitsch (subcultură de masă) în locul artei. În astfel de situații am recurs numai la
mijloacele de expresie ale tapiseriei, abordând o maniera decorativă, chiar de stilizare,
cu variații cromatice.
Este adevărat că am închis drumuri pentru cel ce își dorea să lucreze în tonurile originale un anume tablou, dar atâta timp cât pictura și goblenul sunt două categorii distincte, abordarea a fost doar în favoarea tapiseriei. Istoria evoluției firmei noastre, istorie de peste 30 de ani ne-a demonstrat că nu am greșit.