Nu știu cine i-a numit pe cei trei băieți din tabloul lui Bartolome Esteban Murillo coțcari, dar sentimental meu este că nu își merită numele. Coțcar este un om necinstit, un escroc, hoț, impostor, potlogar, pungaș, înșelător, șarlatan, șnapan. Aici sunt doar trei copii sârmani, opriți în spatele unui zid pe o stradă la periferia unui oraș.
Unii zic că joaca arșice. Asta chiar nu știu, pietrele din os par mai curând zaruri.
Toți cei trei copii sunt săraci. Realizezi acest lucru după îmbrăcămintea lor, dar mai ales după încălțămintea fetei ce stă cu spatele. I se vad degetele de la picioare și parte din talpă. Poartă peste bluza mică, o eșarfă, iar părul îi este prins cu o panglică.
Copilul ce tocmai a aruncat zarurile este la fel de sărăcăcios îmbrăcat. Ce să mai spunem de cel care are o felie de pâine din care mănâncă și la care poftește și câinele de la piciorul lui?
Acești trei băieți nu sunt cerșetori, deși par copii ai străzii. Este adevărat ca sunt îmbrăcați în zdrențe, însă nu par și orfani. Coșul de lângă ei sugerează ca ar fi vânzători de fructe.
Modelul de goblen actual a eliminat multe din tarele tabloului sârbesc dându-i contur și claritate celui care există la acest moment la vânzare.
Este de datoria mea de a aduce aici și tabloul original.