Mona Lisa (Gioconda) – Cod produs: 0.38
Gioconda (în italiană La Gioconda, însemnând vesel) sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Mona este prescurtarea cuvântului Madonna (Doamna). Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puține alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracția principală pentru orice vizitator.
Este vorba de o pictură în ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 53 x 77 cm. Natura imaginii redate a făcut subiectul a nenumărate interpretări. În general, se poate spune că vivacitatea și ambiguitatea fizionomiei Giocondei se datorează procedeului de pictură „sfumato”, dând tabloului un aer misterios. Caracteristica principală a portretului este surâsul enigmatic. Sigmund Freud a interpretat acest surâs ca simbol al atracției erotice a lui Leonardo față de mama sa (Complex Oedip). Identitatea personajului portretizat nu este încă sigură, deși recent cercetătorul Giuseppe Pallanti din Florența tinde să confirme afirmația lui Giorgio Vasari, după care ar fi vorba de Monna Lisa Gherardini, membră a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetări anterioare ajunseseră la concluzia că portretul ar reda figura unei înstărite doamne florentine, Madonna Lisa del Giocondo, al cărei nume ar explica și a doua denumire a tabloului.
Pictura reprezintă unul din primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristică interesantă este că fundalul nu este uniform, partea din stânga este evident la un nivel mai jos decât în dreapta, fiind probabil adăugată mai târziu în cursul realizării compoziției. Tabloul a fost restaurat în mai multe rânduri. Analizele cu raze Röntgen au revelat încă trei straturi de pictură sub cel vizibil.
Istoria tabloului este plină de peripeții. Leonardo era foarte atașat de el și îl purta totdeauna cu sine în călătorii, inclusiv atunci când regele Francisc I l-a invitat în 1516 să se stabilească în Franța, în castelul din Amboise. Regele i-a cumpărat tabloul, care a fost expus mai întâi la palatul Fontainebleau, mai târziu la Versailles. După Revoluția Franceză este expus la Luvru, Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul său dormitor, apoi a revenit la muzeul Luvru. În timpul Războiului franco-prusac din 1870-1871 a stat ascuns într-un loc necunoscut. În ziua de 22 august 1911 se constată dispariția tabloului din muzeu. Poetul Guillaume Apollinaire este suspectat de furt și arestat, iar în ziua de 7 septembrie este interogat și Pablo Picasso, dar ambii sunt eliberați din lipsă de dovezi. S-a descoperit că un angajat de la muzeul Luvru, de origine italiană, Vincenzo Perugia, convins că tabloul aparține Italiei, l-a furat purtându-l sub manta la ieșirea din muzeu. A fost descoperit când a încercat să-l vândă unui negustor de opere de artă din Florența. După ce a fost expus în principalele orașe ale Italiei, revine la Luvru în 1913. În 1956, partea inferioară a tabloului suferă daune serioase în urma unui atentat cu o soluție acidă, iar câteva luni mai târziu un vizitator a aruncat în el o piatră. În prezent se află protejat sub o sticlă incasabilă. În anul 1962 a fost expus în America la New York și Washington, D.C., iar în anul 1974 la Tokyo și Moscova.
Influențe
În epoca modernă, artiștii avangardiști au utilizat des motivul acestei picturi, realizând chiar variații caricaturale ale acesteia. Printre cele mai notabile este cea suprarealistă a lui Salvador Dalí, intitulată Autoportret ca Mona Lisa, care a adăugat mustăți chipului femeii.
La Muzeul Prado a fost descoperită o copie a acestei picturi. Conform experților, acest tablou a fost pictat tot în secolul al XVI-lea de unul din discipolii lui Leonardo da Vinci. (Wikipedia.org)
Pe forumul nostru, Rogoblen, am găsit informații in plus (https://www.rogoblen.ro/forum/viewtopic.php?f=76&t=2137&hilit=gioconda&start=10) informații pe care le copii si aici.
Cunoscută și ca „Gioconda”, Mona Lisa este un portret, datând din secolul al XVI-lea, pictat in ulei, de către Leonardo di ser Piero da Vinci, în timpul Renașterii, pe un panou din lemn de plop (77 x 53 cm), element popular în rândul artiștilor din Florența, Italia. Tăiat dintr-o bucată masivă și nepăstrând urma vreunei unelte de fasonare, lemnul are o calitate excepțională. Pe revers, conservă semnele unei străvechi hârtii de rămare, care au fost râcâite. In 1951, tabloul a fost dotat cu un sașiu de stejar.
Potrivit celei mai răspândite ipoteze, modelul tabloului se numea Lisa Gherardini, născută in 1479, la Florența. Vlăstar al unei familii modeste, ea s-a căsătorit la vârsta de 16 ani cu fiul unui negustor de pânzeturi, el însuși neguțător, Francesco di Bartolomeo del Giocondo, și i-a dăruit trei copii. Când, in 1503, Francesco del Giocondo s-a mutat într-o locuință mai spațioasă pe Via del Stufa și a decis să realizeze un portret al soției sale, s-a orientat către Leonardo da Vinci. Francesco nu si-a primit niciodată lucrarea comandată. După studierea amănunțită a straturilor tabloului și descoperirea valurilor atașate de gulerul corsajului Lisei, întunecate și aproape imperceptibile din cauza vernisărilor succesive aplicate de marele pictor, s-a impus o interpretare care a făcut carieră: „Valul cenușiu transparent era purtat în acest fel de către femeile gravide sau care născuseră de curând”, spune Bruno Mottin, conservator la Centrul de Studiere și Restaurare al Muzeelor Franței.
Potrivit cercetătorului, tabloul ar comemora nașterea celui de-al doilea fiu (Andrea) al Monei Lisei. In aceasta situație, enigmaticul surâs ar fi, de fapt, un zâmbet al maternității împlinite. In realizarea acestui element al portretului, s-a identificat întrebuințarea faimoasei tehnici sfumato – efectul de transparența al maestrului. Altfel spus, un mod unic de a picta o „absenta prezenta”.
Tabloul a rămas în colecțiile regale franceze de la începutul secolului al XVI-lea pana în 1793, an ce coincide cu inaugurarea celebrului Muzeu Central al Artelor de la Luvru. Sub Ludovic al XIV-lea a fost adăpostit la Versailles, iar in timpul Primului Imperiu s-a aflat la Tuileries. După Restaurație, a continuat să rămână la Luvru ți să se afirme drept piesa de rezistenta a colecțiilor naționale franceze. Studiată cu lupa de istorici și copiată cu fervoare de pictori consacrați și de ucenici de-ai lor, Gioconda a devenit cu adevărat celebră la nivel mondial după furtul din 21 august 1911, când un pictor italian cam lunatic – Vicenzo Peruggia – a subtilizat-o ca s-o aducă în țara de origine a creatorului și a modelului său, Italia. In prezent, Gioconda poate fi admirată la Luvru.
Mona Lisa – Leonardo da Vinci
Inițial, goblenul se lucra atât în pas de goblen clasic (fața si mâinile) cât și în pas italian (norvegian după alții). Ținând cont de dimensiuni (29 x 42 cm), asta însemnă ca era lucrat foarte repede.
Întrucât tabloului ii lipsea finețea, am hotărât să modificam modelul de goblen și astfel am ajuns la varianta actuală unde întreg tabloul este lucrat doar în punct clasic de goblen.
Daca doriți să aflați mai multe referitor la punctul italian/norvegian, accesați: https://blog.rogoblen.ro/index.php/2022/10/18/punctul-de-goblen-italian-norvegian/
Și ca să și zâmbim:
Gioconda cu pisica