La sfârșitul anului 1891 sau începutul anului 1892, Auguste Renoir a fost invitat de guvernul francez să execute o pictură pentru un nou muzeu din Paris, Muzeul Luxembourg, care urma să fie dedicat operelor artiștilor în viață. Și-a ales ca subiect două fete la pian. Conștient de critica intensă la care va fi supusă lucrarea sa, Renoir a acordat o atenție extraordinară acestui proiect, dezvoltând și rafinând compoziția într-o serie de cinci pânze. Pictura Lehman și versiunea aproape identică din colecția colegului impresionist al lui Renoir, Gustave Caillebotte, au fost considerate de mult timp cele mai realizate variante ale acestei scene intime și antrenante a vieții domestice burgheze.
Două fetițe la vârsta adolescentei stau în fața unui clavecin. Au părul lung strâns la spate cu o panglică și sunt îmbrăcate în rochii lungi. Amândouă sunt preocupate de partitura fixată de clavecin. Un suport de lumânări, auriu este parte din clavecin. Deasupra clavecinului se află o vază cu flori de vară. În spatele fetelor, despărțită de o draperie se vede biblioteca plină de cărți. Deasupra bibliotecii o veioză aprinsă și un tablou pe perete.
Tonurile vesele dau tabloului un aer plăcut și cald.
Complexitate ridicată.