Martirul – Cod produs: 3.37
Într-o noapte adâncă se desfășoară o scenă solemnă. În fața unei clădiri impunătoare, cu ferestre mici ce se pierd în înălțimea ei, Isus stă în picioare, într-o postură demnă și sfântă. Veșmântul său roșu, plin de noblețe îi acoperă trupul, căzând în falduri în jurul său. Părul lung și ondulat flutură ușor în bătaia vântului, iar o coroană de spini îi încununează fruntea, amintind de sacrificiul său divin.
În lumina palidă a nopții, aureola ce îi înconjoară capul strălucește ca un halo de sfințenie, conturând silueta lui Isus într-o aură divină.
Mâinile sale, legate strâns cu o sfoară, țin în strânsoare un baston simplu, simbol al suferinței si umilinței la care îl supun călăii săi.
În spatele său se înalță o cetate, iar în depărtare, cerul întunecat este luminat ușor, pictând culori de apus sau de răsărit, ca un testament al speranței și luminii divine ce strălucește chiar și în cele mai întunecate momente ale omenirii. Această imagine impresionantă emană o solemnitate adâncă și o reverență pentru sacrificiul și iubirea nemărginită a lui Isus Hristos.
În adâncul ochilor lui Isus se oglindește o chemare sfâșietoare către ceruri, către Tatăl său divin. Privirea lui se ridică către cer, către acea prezență divină care îi veghea fiecare pas pe calea sa spre sacrificiu. În acea privire se citesc însă și speranța și credința neclintită că Tatăl său va fi acolo, ascultându-i chemarea, oferindu-i puterea și îndrumarea necesare pentru a împlini scopul său divin.
În mijlocul suferinței și încercărilor, Isus caută alinare și înțelegere în prezența divină a Tatălui său. În acea privire, se poate simți o legătură puternică, nevăzută, dar incontestabilă, care îl leagă de izvorul tuturor lucrurilor, de acea sursă infinită de iubire și îndurare care este Dumnezeu Tatăl. Este o privire care exprimă nu doar durerea și suferința, ci și încrederea și adorația neclintită față de voința divină.