Un goblen ce îmbrățișează iarna cu grație.
O veritabilă poezie vizuală, o fereastră spre liniștea rece a unei nopți de iarnă.
Cerul de un albastru adânc evocă tăcerea absolută a unei nopți senine, unde stelele par să fie reținute de aburii promoroacei.
Copacii împietriți în promoroacă sunt redați cu detalii fine, sugerând o frumusețe fragilă, încremenită în timp.
Casele adăpostite sub mantii de zăpadă, în fundal, trimit la ideea de căldură interioară, de refugiu tăcut în mijlocul gerului.
Textura goblenului adaugă profunzime și relief, transformând pânza într-un peisaj tridimensional cu vibrații poetice.
Fiecare cusătură pare o respirație a iernii, fiecare detaliu – o filă de jurnal nocturn brodat.
Este o compoziție care nu doar reprezintă, ci evocă: adie nostalgie, seninătate și acel sentiment de tihnă care vine doar în miezul unei nopți albite de promoroacă.
Dificultate mare.
https://www.youtube.com/watch?v=yVrPJWO9kfQ
https://www.facebook.com/watch/?v=1531920198189182
https://www.instagram.com/reel/DM7kK8dOSqd/
