Primele încercări (4)

Odată cu trecerea anilor, înca din anul doi de profesorat am ajuns la catedra în orașul meu natal.
La unul din liceele unde predam l-am întâlnit pe Făt Frumos. Era pe un cal alb, si da, avea ochi albaștri si părul bălai. Dintr-o singură pocnitură de degete a apărut și primul înger din viață noastră. In orele de veghe dedicate îngerului meu mic, coseam. După același tipar. Mai întâi realizam diagrama modelului pe hârtie milimetrică. Apoi răscoleam toate merceriile ca sa găsesc ațele necesare, după care începeam lucrul. Ades realizam că trebuie descusut ceea ce lucrasem cu o anume ață pentru că nu se realiza trecerea lină spre următoarea nuanța. Cine a descusut goblen, știe ce înseamnă asta, dar altfel puțini știu ce înseamnă sa descoși. Iți plângi de milă, iar uneori iți vine să arunci goblenul decât sa îl descoși.

Pe măsură ce lucram prietenele din jurul meu s-au îndrăgostit si ele de goblen. Îmi cereau diagrama și restul de ațe de la goblenul meu. Din păcate, diagrama mea era o hârtie inutilă pentru că efectiv pe măsură ce o deschideam și închideam se rodeau cutele hârtiei, după cum o pliam si dispăreau simbolurile.

Atunci am hotărât că ceea ce exista pe hârtie milimetrică, imediat să trec pe hârtie de calc pentru a putea folosi acea hârtie ca pe o matriță si a o multiplica prin heliograf.
Heliograf nu exista in Focșani. Doar la Ploiești exista unul și nu întotdeauna era disponibil. Strângeam mai multe mătrițe cu care mergeam la Ploiești. Uneori așteptam cu orele să îmi vina rândul.

Zis si făcut. Numai ca pentru înscrierea simbolurilor pe hârtia de calc am plătit pe cineva sa facă acest lucru, ca sa iasă lucru de calitate. Acesta a fost momentul în care am fost nevoită sa îmi recuperez banii pentru desenator, drumuri la heliograf, hârtie multiplicare.

Inteleciunea mea din inceputuri

Bufnita, pigulită pe foaie de calc

Apoi, prietene mulțumite, dar cu nevoie de ațe. Așa ca eram într-o continua cercetare. Nu exista magazin de mercerie necercetat in drumurile mele prin tara. Numai că prietenele nu aveau răbdare sa caute ața printre jurubițele pe care le aveam, deși le separasem pe culori. Așa am fost nevoită sa le sortez eu. Dar era nevoie și de un organizator pentru ață, așa că am așezat ațele pe cartele de carton, iar simbolurile le-am scris cu mana. Cum am avut reclamații, am comandat niște ștampiluțe pentru fiecare simbol. Ba, atunci m-am gândit că pot să si vând ca set de goblen ceea ce realizam, așa ca am comandat stampile cu numele goblenului. Deci pe un carton organizator, tăiat pentru a încăpea toata ață necesara acelui model, aveam numele modelului de goblen (inițial aveam si numele autorului tabloului de inspirație, dar mai apoi am renunțat), alături de simbolurile ațelor.

Nea Mircea m-a ajutat mult in acea perioada, furnizându-mi pânză. Acea pânză se realiza atunci doar la U.T.A. (Uzina Textilă Arad) Ulterior, odată cu privatizarea de după 1990 au apărut si primii producători de pânză de goblen. Dar asta este alta poveste.

Acest articol a fost publicat în Goblen și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *