Când am început sa lucrez Natură statică a lui J. D. De Heem (1606-1684) nu știam la ce mă înham. Un amalgam de fructe, mai ales struguri în varii culori terne cu frunzele lor alături, piersicuțe, homar, pahare, vas de metal, ol, o masă de pe care atârnau parcă rămășitele unor cârpe uzate, o draperie ce mă făcea să frisonez. Nuanțe atât de apropiate, că mi se plimbau prin ochi câteva minute după ce terminam de lucrat o porțiune. Când am terminat goblenul mi-am zis ca mi-am luat doctoratul în goblen.
Când am realizat că versiunea de natură statică a lui De Heem nu are șanse să se vândă, am trecut la realizarea variantei ei actuale, varianta ce a întâlnit și ea o perioada de glorie.