Sugestie de toamna
Toamna îmbrăcată-n aur și cu părul său roșcat,
A trecut pe lângă mine, m-a privit și a plecat.
Avea ochii plini de ploaie și un zâmbet dulce-amar,
Iar la gât purta o salbă, cu pietre de chihlimbar.
Îi cădeau din geantă frunze… una, două, sute, mii,
Roșii, galbene, pestrițe, frunze verzi și ruginii.
Am privit-o cu mirare și-am strigat în urma sa,
Vă cad frunzele din geantă! Însă ei nu îi păsa.
Ce nechibzuită-i toamna! m-am gândit în sinea mea,
Își aruncă-n vânt averea, bucură-se, cine-o vrea!
E bogată, își permite! am zis eu printre suspine,
Fără să observ că Toamna era la un pas de mine.
Dânsa m-a luat de mână și a pus o frunză-n ea.
Ține minte, frunza asta-i ultima din geanta mea.
Dup-o clipă de tăcere, Toamna a adăugat:
Nu-i bogat cel care are, cel ce dă – este bogat.
______
Ultima frunză – Elena Baciu-Mihailov