În mijlocul naturii, la rădăcina unui copac, Isus este așezat pe o piatră mare, cu brațele larg deschise, de parcă ar spune „Lăsați copiii să vină la mine!” (1).
Un copil este așezat cu mâinile în rugăciune pe piciorul stâng al lui Isus. În dreapta Sa, lipit de piciorul drept al lui Isus, este un alt copil cu mâinile în rugăciune. Un al treilea copil, îmbrăcat în veșmânt mov, este aplecat total peste copilul din brațele lui Isus, cu ochii închiși în rugăciune, în timp ce cel în veșmânt turcoaz, în genunchi, cuprinde picioarele Sfântului.
Privirea lui Isus este plină de iubire, iar chipul său pare să strălucească de lumină divină, transmițând o căldură ce încălzește sufletele celor ce privesc tabloul.
Isus este îmbrăcat cu o cămașă albă peste care are o manta roșie. El este încălțat cu sandale în timp ce copiii sunt în picioarele goale.
Peisajul natural din jurul lor este plin de viață. Cerul este senin, iar lumina soarelui se strecoară printre ramurile copacilor, creând jocuri de umbre și lumini care îmbogățesc tabloul cu o atmosferă specială. Fiecare element al tabloului, de la expresia blândă a lui Isus până la natura generoasă ce îi înconjoară, transmite o înțelegere profundă a iubirii și protecției divine față de copii. Este o scenă care aduce liniște și bucurie sufletelor celor ce o contemplă, amintindu-le de încrederea și speranța pe care o găsesc în prezența divină.
Dificultate medie.
Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi!, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10, 11-16)