Avram Iancu – Set goblen cod produs: 9.02

Cine iubește neamul, nu moare niciodată.

În acest goblen, chipul lui Avram Iancu, Crăișorul munților și eroul al demnității românești prinde viață prin fire de culoare și răbdare, ca o țesătură a istoriei.
Privirea lui, ușor ridicată, pare să caute orizontul libertății pe care a visat-o pentru românii din Transilvania.
Mustața subțire și căciula de astrahan dau mărturie despre originea sa simplă, dar sufletul său nobil.
Haina groasă, cu nasturi mari, amintește de frigul munților Apuseni, unde Iancu a fost nu doar tribun, ci și simbol al rezistenței. În spatele culorilor calde se ascunde focul unei revolte, al unui ideal care nu s-a stins nici după moartea sa.
Fiecare detaliu al broderiei – de la textura cojocului până la lumina care îi atinge fruntea – vorbește despre curajul unui om care a ridicat poporul din umilință. Este o imagine a demnității românești, a credinței în dreptate și libertate, a puterii de a rămâne vertical în fața istoriei.

Dificultate medie.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Avram_Iancu

Marșul lui Iancu

În anul 1861, Avram Iancu cutreiera ținutul Zarandului și oamenii erau foarte bucuroși a-l avea oaspete. Într-o zi din acel an s-a nimerit ca Iancu să fie primit oaspete (el nu cerea niciodată ospeție, accepta numai dacă i se oferea necondiționat) la o familie din Zarand, care își căsătorea feciorul cu o fată din alt sat. Nuntașii l-au invitat pe Crăișor să îi însoțească în satul miresei, ceea ce Iancu a acceptat. Pe drum, pentru că Iancu se găsea în alai, taraful a cântat pe tot drumul Marșul lui Iancu. Din acea zi și până în zilele noastre, toate alaiurile nuntașilor din Zarand se deplasează de acasă spre biserică acompaniați de Marșul lui Iancu, în semn de respect față de memoria Crăișorului Munților.

Astăzi cu bucurie Românilor veniți,
Pe Iancu în câmpie cu toți să–l însoțiți,
Spălați armele voastre, de grabă s’alergăm,
Din locurile noastre pe dușman s’alungăm.

Iancule mare, bravule tare,
Cu noi să fii.
Tu însoțește și însuflețește,
Pe ai tăi fii.

Optzeci de oi despoaie și în frigări le pun,
De fluier și cimpoaie pădurile răsun’.
Românii se adună pe lâng–un mare foc,
Și Iancu ospătează cu dânșii la un loc.

Iancule mare, bravule tare,
Cu noi să fii.
Tu însoțește și însuflețește,
Pe ai tăi fii.

Sunt gata, stau cu toții, să se coboare’n văi,
Să izgonească hoții și–ai neamului călăi.
Iancu mergea’nainte, pe–un cal cu aprig curs,
Și peste’mbrăcăminte purta piele de urs.

Cine stă’n cale, Iancului mare,
Și brav Român,
Fulger și trăznet peste–a lui creștet,
De la Români.

Iată-i, voioși porniră, românii cei voinici.
Ca lanțuri se înșiră pe-a munților poteci.
Nevestele cu jale, privindu-i lăcrimând,
Îi urmăreau în vale cum se duceau cântând.

Cine stă’n cale, Iancului mare,
Și brav Român,
Fulger și trăznet peste–a lui creștet,
De la Români.

George Barițiu