În ochii copiilor se ascunde lumina pe care lumea uită s‑o mai vadă.
Acest goblen, inspirat din universul pictural al lui Nicolae Tonitza, redă cu o sensibilitate aparte chipul unei fetițe îmbrăcate în port tradițional românesc. Fata poartă o basma roșie cu buline albe, legată sub bărbie, care îi încadrează fața rotundă și luminoasă.
Privirea ei, limpede și ușor melancolică, pare să caute ceva dincolo de imagine – o amintire, o întrebare, o taină a copilăriei.
Tonurile de roșu și verde creează un contrast puternic, dar armonios: roșul simbolizează viața, căldura și tradiția, iar verdele fundalului aduce echilibru și liniște.
Veșmântul fetiței, bogat în detalii – nasturii, broderii fine pe mâneci, tivuri – vorbește despre rădăcini, despre frumusețea simplă a satului românesc.
Textura lucrării, realizată prin goblen, conferă volum și profunzime.
Fiecare punct, fiecare nuanță pare să respire, ca și cum chipul ar fi viu.
Este o imagine care unește inocența cu demnitatea, copilăria cu tradiția, trecutul cu prezentul.
Dificultate medie.
