Nu am crezut că o să spun vreodată că m-am îndrăgostit de delta noastră, Delta Dunării.
De prin multele vizite prin lume, mi-a rămas la inimă Amazonul pe care l-am cutreierat și ziua și noaptea cu tot felul de ambarcațiuni, ba după piranha sau aligatori ori după culegătorii de cauciuc sau după fructe exotice. Momentele petrecute acolo mi-au rămas în inimă și nu am crezut niciodată că acel loc va fi detronat de Delta Dunării.
Ca poveste, am ales sa plecăm iar împreună cu prietenii noștri, mereu puși pe glume, mereu cu amintiri spumoase sau cu vorbe de talc, de zâmbetul nu ne dispare de pe buze, iar voia bună este starea inimii noastre constant.
Am plecat din Focsani drept spre noul pod din Brăila pe care l-am traversat cu un soi de mândrie națională, ca să nu spun autosuficiență. Am trecut cu mașina peste multe poduri spectaculoase din lume, dar la Braila mi-a tresăltat inima de satisfacție și bucurie. Iată o minune de pod făcut în România!
Pod Brăila – imagine de pe internet. Eu am uitat să scot fotografii
De la Brăila am urmat drumul spre Măcin, Cerna, Mircea Vodă, General Praporgescu, I.C. Brătianu, Horia, Nicolae Bălcescu, Turda, Mihai Bravu, Satu Nou, Babadag. De aici trebuia să ajungem prin Ceamburlia de Jos, Lunca și Vișina la Jurilovca. Nu știu cum s-a făcut că am ajuns mai întâi (dar nu prin Sălcioara) la Cetatea Enisala, după care la Agighiol, Valea Nucarilor, Iazurile, Colina, Plopul și Dunavațu de Sus și de Jos. Nu se știe cine a greșit – eu, coordonator Maps sau GPS-ul. Noroc că șoferul nu este un tip nervos.
Cetatea Enisala este situată la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim (Razelm) și Babadag. A fost construită în a doua jumătate a secolului XIV, cu scop militar, foarte probabil de către negustorii genovezi, deținători ai monopolului navigației în Marea Neagră. Are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile terenului; zidurile și bastioanele se păstrează în unele puncte pe o înălțime de 5-10 m. Integrată, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, sistemului defensiv al Ţării Românești, cetatea a fost abandonată în contextul înaintării stăpânirii turcești la nord de Gurile Dunării (sfârșitul secolului XV) și ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră.
Cetatea de la Enisala
La poalele cetății am găsit o toaletă nu curată, ci foarte curată, cu hârtie igienică și apă curenta. Bravo lor!
Cherhanaua ORKA, Jurilovca
Am poposit la Jurilovca și am intrat în restaurantul ORKA unde am mâncat un storceag (cu scuzele de rigoare, dar un storceag mult mai bun am mâncat în Vrancea la Paradisul pescarilor și apoi la Zaga Zaga). Pentru că eu am făcut greșeala să schimb comanda de la dorada la sturion, chelnerița mi-a omis comanda și la sfârșit a adăugat doar scuzele de rigoare. Oricum, din cauza căldurii nu mai aveam nevoie și de felul doi, așa ca am luat-o ca pe un serviciu. Tovarășii de drum au fost însă tare încântați de sturion.
Locația este generoasă – multe mese în zona acoperită unde este mai răcoare, dar și pe terasă. Mobilier și decorațiuni vesele. Multă curățenie. Aici mi-am încărcat și telefonul care sucombase de la atâta utilizare.
Bărci cu motor la Jurilovca
Am avut de așteptat pentru o barcă cu motor. Dacă îmi imaginam că o sa fac atâta echilibristică ca să cobor în barcă, cu siguranță nu m-aș fi încumetat. Fiindcă bătea vântul și se formau valuri, în mica croazieră pe canalul 5 am avut de a face cu un masaj tare neplăcut și nesănătos al coloanei. La întoarcere a fost mai bland, dar excursia în sine nu m-a încântat în mod deosebit.
După plimbarea cu barca am aflat că persoana care are un magazin renumit cu produse tradiționale în centrul localității Jurilovca era plecată la un târg, așa că noi ne-am continuat drumul vizitând pensiunile din zonă, încărcându-ne de ingeniozitatea cu care fiecare încearcă să îi ofere turistului tot mai multe atracții.
Hotel plutitor – Paradisul Deltei + Magia Deltei
Am ajuns pe seară la Murighiol, la hotelul plutitor Magia Deltei ce era ancorat lângă alt hotel plutitor, Paradisul Deltei. Am făcut cunoștință cu camerele.
Cabina dormit pe hotel plutitor
Am rămas uluită de curățenie, de lipsa oricărui miros, de lenjeria imaculată, de baia cu duș. Convector în cameră.
Am fost ghidați de către gazde spre sufrageria de la primul etaj. Ne aștepta masa aranjată, cu tacâmurile și vesela poziționate pentru a ne servi din borșul pescăresc ce aburea din supiere.
Hotel plutitor Paradisul pescarilor – dining (imagine internet)
Majoritatea și-a pus ciorbă în farfurie și doua oară, iar unii chiar și a treia oară. Eu bine am făcut că nu am plusat deși ochii mei se uitau cu jind după el. Așa ciorbă bună nu am mâncat nicăieri. Și rețineți! Cu toții eram mâncați și nu puteam atribui lăcomia noastră la castroanele cu ciorbă decât că nu ne venea să credem că o ciorbă poate fi… perfectă. Bine că m-am abținut de la borș că ce a urmat a fost incredibil: cea mai buna saramură de crap gustată vreodată de mine. Un sos făcut din roșii și ardei, probabil coapte pe plită, în care s-au adăugat diverse condimente, inclusiv un ardei iute. Ni s-a pus la îndemână și niște mujdei de usturoi alb, ca spuma laptelui. Bucătarul a fost zgârcit cu rețetarul, dar am o bănuială că era sarmuzac (sos maioneza de usturoi – https://pofta-buna.com/sarmuzac-sos-maionezausturoi/). Uite rețeta aici: https://ciprianmuntele.ro/sarmuzac-reteta-de-mujdei-lipovenesc/
Sarmuzac
După ce ne-am odihnit oasele necăjite de drumul lung din ziua anterioară la care s-a adăugat și drumul cu barca cu motor, am luat un mic dejun frugal (puțină brânză, un ou fiert și multe roșii, ardei, castraveți – toate din gradina prietenilor tovarăși de drum), urmată de o cafea oferită (contra cost) de gazdele noastre.
Terasă Paradisul Deltei
Restaurant Paradisul Deltei
Catamaranul (cu toaletă) amanetat de cu o seară înainte (prin intermediul gazdelor) era deja ancorat lângă Magia Deltei. Am ajuns fără probleme pe fotoliile de ratan de pe punte și ce a urmat, să mă iertați, dar eu am uitat brusc cine sunt. Am devenit copilul ce trăia momentul. Locurile prin care ne-a condus nea Lică cu catamaranul sunt de-o frumusețe greu de descris, adevărat paradis natural. Vegetația și fauna te fac să te simți că te plimbi pe altă planetă. O planetă unde natura își generează constat o nouă viată, un nou curs și unde omul nu prea are acces. Am navigat pe canalul Uzlina, lacul Uzlina după care a urmat Isacul Mare/Isacov, și în continuare pe Isaccel. Apoi am uitat să mai contorizez locuri pe măsură ce nuferii ne arătau ultimii muguri galbeni, pelicanii își etalau aripile în zare, egretele și lebedele se întreceau în a ne expune frumusețea lor, stârcul cenușiu ne uluia cu capacitatea sa de mimetism cu natura din jur (juri că este un ciot dintr-un trunchi).
Stârc Delta Dunării
Am mai trecut și prin canalul Perivolovca ce se umple în octombrie de pescari. Iarbă bună și temperaturile joase permit un pescuit cu succes la știucă.
Referitor la cormoranii reclamați de ministrul Daia la Bruxelles, există o lege europeană ce interzice vânarea lor pentru a le micșora numărul, dar câteva înaripate de acest fel mănâncă, spune ministrul, o piscina de pește pe zi. Se spune că ei mănâncă până regurgitează mâncarea, după care o iau de la început. Rarele perioade în care nu vânează sunt cele în care stau cu aripile întinse la soare pentru a se usca întrucât altfel nu pot zbura. Pe timpul comunismului pescarii aveau obligația de a găsi cuiburile cormoranilor și de a lăsa spre clocire doar un ou. Așa era micșorată familia de cormorani, iar pagubele aduse pisciculturii erau cu mult mai mici.
Cormoran cu aripi întinse la soare
Cum aveam niște pâine la noi, am vrut să le dăm peștilor, dar nici nu s-a pus problema. S-au prins pescărușii, drept care s-au comportat precum pasările lui Hitchcock, împresurându-ne în timp ce le dădeau puiuților lor lecții noi de supraviețuire în deltă.
Siaj cu pescăruși
Pescăruși
Stârc cenușiu
În Deltă poate fi găsit păianjenul văduva neagră. Nu l-am văzut. Era unul pe catamaran, dar l-am trimis repede în apă fără să-l cercetăm.
Canal Delta
Regulile de circulație pe canale sunt bine stabilite – când două vase trec unul pe lângă celălalt, fiecare trebuie să reducă viteza, altfel tangajul valurilor le poate răsturna ușor.
De asemenea, nu ai voie să treci cu ambarcațiunile prin coloniile de pasări, – pentru a nu le speria sau răni, cum s-a întâmplat nu cu mult în urmă când un vas a intrat cu viteză într-un cârd de pelicani pentru că își doreau niște fotografii deosebite (pelicani în zbor, fotografiați de aproape).
Lebede lângă observator
Colonie cormorani
După cam peste trei ore petrecute pe catamaran, nea Lică ne-a lăsat de unde ne-a luat. Ne-am luat rămas bun cu promisiunea că ii trimitem fotografii prin WhatsApp. Ne-am urcat în mașină petrecuți de gazdele noastre deosebite și cu promisiunea că vom veni la anul când speram să revedem din nou cele mai sălbatice locuri ale Deltei și unele din cele mai frumoase de pe Terra.
Întrucât delta este o zonă importantă de migrare pentru păsările sălbatice din Europa, fiind considerată un paradis pentru observarea păsărilor (aici se pot vedea peste 300 de specii de păsări, dintre care unele sunt foarte rare și amenințate cu dispariția – pelicanul creț, stârcul pitic, egretă mică), – cu siguranță excursia în sine merită reluată. Au trecut deja două săptămâni de la întoarcerea noastră din Deltă, dar nu contenim să ne minunam de frumusețea locului și de experiențele trăite. Deja ne facem planuri pentru o viitoare aventură în Delta Dunării când speram că vom gusta și malasolka, scordolea, șnițele de pește și știuca umplută.
In rest, las mai jos imaginile să vorbească de la sine.
Ambarcațiune privată în Delta Dunării, ponton privat
Pe canalele Deltei cu catamaranul
Știați că planta Noctiluca Miliaris se găsește în Deltă, iar că în anumite perioade ale anului, datorită acesteia, oamenii se văd fosforescenți atunci când ies din apă?
Reflexie
Nuferi in Deltă
Boboci de nuferi
Nuferi galbeni
Imagine de pe catamaran
Știați că Delta noastră este unica deltă din lume declarată Rezervație a Biosferei, încă din anul 1991?
Ce țară frumoasă avem! Oare o merităm?
Tu stiai ca?
- Delta Dunării este singura deltă din lume declarată în întregime rezervație a Biosferei, fiind inclusă în Lista Patrimoniului Universal Cultural și Natural UNESCO.
- Singurul oraş din Delta Dunării, Sulina, care are port atât la Dunăre, cât şi la Marea Neagră, este situat la cea mai joasă altitudine din România şi este totodată cel mai însorit teritoriu al țării noastre.
- Teritoriul Deltei Dunării se mărește în fiecare an cu aproximativ 40 metri pătrați.
- Delta Dunării se află pe suprafața României într-un procent de 82%, restul fiind localizată pe teritoriul Ucrainei.
- Delta Dunării este un muzeu al biodiversității, unde poți vedea peste 1830 de specii de copaci și plante, peste 2440 de specii de insecte, 91 de specii de moluște, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 de specii de păsări și 44 de specii de mamifere, foarte multe dintre acestea fiind declarate specii unice și monumente ale naturii.
- În Delta Dunării se întâlnesc singurele păduri de nisip din țară: Letea şi Caraorman, unde cresc liane de până la 25 m.
- În pădurea Caraorman, în locul numit „Fântâna Vânătorilor”, se găsește cel mai bătrân stejar din țară. Are circa 400 de ani, un diametru de 3,8 metri şi este cunoscut ca Stejarul îngenuncheat.
- Se întâlnesc și două plante carnivore în deltă: otrăţelul de baltă şi aldrovanda.
- Este cea mai mare rezervație de ținuturi umede (teritoriu mlăștinos) din Europa, acoperind o suprafață de 2.681 km pătrați.
- Aici se întâlnește cel mai mare potențial de plante medicinale: aproximativ 195 de specii.
- Șarpele rău este una dintre cele mai agresive specii din Deltă: este cel mai lung șarpe din Europa, ajungând până la 2 metri şi este specie protejată pe tot continentul nostru.
- În Deltă avem şi o specie de fluture imens, de noapte, denumit „ochi de păun”. Acesta are o anvergură a aripilor de 18 cm.
- Cea mai mică pasăre din România trăiește în Deltă şi este pitulicea, cunoscută ca Ochiul boului, având cel mult 10 cm lungime și o greutate de 13 grame.
- Delta Dunării este cel mai important loc de popas pentru păsările migratoare ce călătoresc între regiunea tropicală și cea arctică, cinci din cele mai importante drumuri de pasaj trecând pe aici.
- Cele mai mari păsări prădătoare din Delta Dunării sunt Pelicanul Creț, anvergura aripilor sale atingând 3,2 metri si Vulturul Codalb, cu anvergura aripilor de până la 2,5 metri.
Emil Dumitrescu