Delta Dunării, colt de rai sau basmul naturii

Nu am crezut că o să spun vreodată că m-am îndrăgostit de delta noastră, Delta Dunării.

De prin multele vizite prin lume, mi-a rămas la inimă Amazonul pe care l-am cutreierat și ziua și noaptea cu tot felul de ambarcațiuni, ba după piranha sau aligatori ori după culegătorii de cauciuc sau după fructe exotice.  Momentele petrecute acolo mi-au rămas în inimă și nu am crezut niciodată că acel loc va fi detronat de Delta Dunării.

Ca poveste, am ales sa plecăm iar împreună cu prietenii noștri, mereu puși pe glume, mereu cu amintiri spumoase sau cu vorbe de talc, de zâmbetul nu ne dispare de pe buze, iar voia bună este starea inimii noastre constant.
Am plecat din Focsani drept spre noul pod din Brăila pe care l-am traversat cu un soi de mândrie națională, ca să nu spun autosuficiență. Am trecut cu mașina peste multe poduri spectaculoase din lume, dar la Braila mi-a tresăltat inima de satisfacție și bucurie. Iată o minune de pod făcut în România!

Pod Braila - imagine de pe internet. Eu am uitat sa scot de fotografii

Pod Brăila – imagine de pe internet. Eu am uitat să scot fotografii

De la Brăila am urmat drumul spre Măcin, Cerna, Mircea Vodă, General Praporgescu, I.C. Brătianu, Horia, Nicolae Bălcescu, Turda, Mihai Bravu, Satu Nou, Babadag. De aici trebuia să ajungem prin Ceamburlia de Jos, Lunca și Vișina la Jurilovca. Nu știu cum s-a făcut că am ajuns mai întâi (dar nu prin Sălcioara) la Cetatea Enisala, după care la Agighiol, Valea Nucarilor, Iazurile, Colina, Plopul și Dunavațu de Sus și de Jos.  Nu se știe cine a greșit – eu, coordonator Maps sau GPS-ul. Noroc că șoferul nu este un tip nervos.
Cetatea Enisala este situată la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim (Razelm) și Babadag. A fost construită în a doua jumătate a secolului XIV, cu scop militar, foarte probabil  de către negustorii genovezi, deținători ai monopolului navigației în Marea Neagră. Are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile terenului; zidurile și bastioanele se păstrează în unele puncte pe o înălțime de 5-10 m. Integrată, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, sistemului defensiv al Ţării Românești, cetatea a fost abandonată în contextul înaintării stăpânirii turcești la nord de Gurile Dunării (sfârșitul secolului XV) și ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră.

Cetatea de la Enisala

Cetatea de la Enisala

La poalele cetății am găsit o toaletă nu curată, ci foarte curată, cu hârtie igienică și apă curenta. Bravo lor!

Restaurant ORKA, Jurilovca

Cherhanaua ORKA, Jurilovca

Am poposit la Jurilovca și am intrat în restaurantul ORKA unde am mâncat un storceag (cu scuzele de rigoare, dar un storceag mult mai bun am mâncat în Vrancea la Paradisul pescarilor și Zaga Zaga). Pentru că eu am făcut greșeala să schimb comanda de la dorada la sturion, chelnerița mi-a omis comanda și la sfârșit a adăugat doar scuzele de rigoare. Oricum, din cauza căldurii nu mai aveam nevoie și de felul doi, așa ca am luat-o ca pe un serviciu. Tovarășii de drum au fost însă tare încântați de sturion.
Locația este generoasă – multe mese în zona acoperită unde este mai răcoare, dar și pe terasă. Mobilier și decorațiuni vesele. Multă curățenie. Aici mi-am încărcat și telefonul care sucombase de la atâta utilizare.

Barci cu motor la Jurilovca

Bărci cu motor la Jurilovca

Am avut de așteptat pentru o barcă cu motor. Dacă îmi imaginam că o sa fac atâta echilibristică ca să cobor în barcă, cu siguranță nu m-aș fi încumetat. Fiindcă bătea vântul și se formau valuri, în mica croazieră pe canalul 5 am avut de a face cu un masaj tare neplăcut și nesănătos al coloanei. La întoarcere a fost mai bland, dar excursia în sine nu m-a încântat în mod deosebit.

După plimbarea cu barca am aflat că persoana care are un magazin renumit cu produse tradiționale în centrul localității Jurilovca era plecată la un târg, așa că noi ne-am continuat drumul vizitând pensiunile din zonă, încărcându-ne de ingeniozitatea cu care fiecare încearcă să îi ofere turistului tot mai multe atracții.

Magia Deltei + Paradisul Deltei - hotel plutitor

Hotel plutitor – Paradisul Deltei + Magia Deltei

Am ajuns pe seară la Murighiol, la hotelul plutitor Magia Deltei ce era ancorat lângă alt hotel plutitor, Paradisul Deltei. Am făcut cunoștință cu camerele.

Cabina dormit pe hotel plutitor

Cabina dormit pe hotel plutitor

Am rămas uluită de curățenie, de lipsa oricărui miros, de lenjeria imaculată, de baia cu duș. Convector în cameră.
Am fost ghidați de către gazde spre sufrageria de la primul etaj. Ne aștepta masa aranjată, cu tacâmurile și vesela poziționate pentru a ne servi din borșul pescăresc ce aburea din supiere.

Hotel plutitor Paradisul pescarilor - dining (imagine internet)

Hotel plutitor Paradisul pescarilor – dining (imagine internet)

Majoritatea și-a pus ciorbă în farfurie și doua oară, iar unii chiar și a treia oară. Eu bine am făcut că nu am plusat deși ochii mei se uitau cu jind după el. Așa ciorbă bună nu am mâncat nicăieri. Și rețineți! Cu toții eram mâncați și nu puteam atribui lăcomia noastră la  castroanele cu ciorbă decât că nu ne venea să credem că o ciorbă poate fi… perfectă. Bine că m-am abținut de la borș că ce a urmat a fost incredibil: cea mai buna saramură de crap gustată vreodată de mine. Un sos făcut din roșii și ardei, probabil coapte pe plită, în care s-au adăugat diverse condimente, inclusiv un ardei iute. Ni s-a pus la îndemână și niște mujdei de usturoi alb, ca spuma laptelui. Bucătarul a fost zgârcit cu rețetarul, dar am o bănuială că era sarmuzac (sos maioneza de usturoi – https://pofta-buna.com/sarmuzac-sos-maionezausturoi/). Uite rețeta aici: https://ciprianmuntele.ro/sarmuzac-reteta-de-mujdei-lipovenesc/

Sarmuzac

Sarmuzac

După ce ne-am odihnit oasele necăjite de drumul lung din ziua anterioară la care s-a adăugat și drumul cu barca cu motor, am luat un mic dejun frugal (puțină brânză, un ou fiert și multe roșii, ardei, castraveți – toate din gradina prietenilor tovarăși de drum), urmată de o cafea oferită (contra cost) de gazdele noastre.

Terasa Paradisul Deltei

Terasă Paradisul Deltei

Restaurant Paradisul Deltei

Restaurant Paradisul Deltei

Catamaranul (cu toaletă) amanetat de cu o seară înainte (prin intermediul gazdelor) era deja ancorat lângă Magia Deltei. Am ajuns fără probleme pe fotoliile de ratan de pe punte și ce a urmat, să mă iertați, dar eu am uitat brusc cine sunt. Am devenit copilul ce trăia momentul. Locurile prin care ne-a condus nea Lică cu catamaranul sunt de-o frumusețe greu de descris, adevărat paradis natural. Vegetația și fauna te fac să te simți că te plimbi pe altă planetă. O planetă unde natura își generează constat o nouă viată, un nou curs și unde omul nu prea are acces. Am navigat pe canalul Uzlina, lacul Uzlina după care a urmat Isacul Mare/Isacov, și în continuare pe Isaccel. Apoi am uitat să mai contorizez locuri pe măsură ce nuferii ne arătau ultimii muguri galbeni, pelicanii își etalau aripile în zare, egretele și lebedele se întreceau în a ne expune frumusețea lor, stârcul cenușiu ne uluia cu capacitatea sa de mimetism cu natura din jur (juri că este un ciot dintr-un trunchi).

Starc Delta Dunării

Stârc Delta Dunării

Am mai trecut și prin canalul Perivolovca ce se umple în octombrie de pescari. Iarbă bună și temperaturile joase permit un pescuit cu succes la știucă.

Referitor la cormoranii reclamați de ministrul Daia la Bruxelles, există o lege europeană ce interzice vânarea lor pentru a le micșora numărul, dar câteva înaripate de acest fel mănâncă, spune ministrul, o piscina de pește pe zi. Se spune că ei mănâncă până regurgitează mâncarea, după care o iau de la început. Rarele perioade în care nu vânează sunt cele în care stau cu aripile întinse la soare pentru a se usca întrucât altfel nu pot zbura. Pe timpul comunismului pescarii aveau obligația de a găsi cuiburile cormoranilor și de a lăsa spre clocire doar un ou. Așa era micșorată familia de cormorani, iar pagubele aduse pisciculturii erau cu mult mai mici.

Cormoran cu aripi întinse la soare

Cormoran cu aripi întinse la soare

Cum aveam niște pâine la noi, am vrut să le dăm peștilor, dar nici nu s-a pus problema. S-au prins pescărușii, drept care s-au comportat precum pasările lui Hitchcock, împresurându-ne în timp ce le dădeau puiuților lor lecții noi de supraviețuire în deltă.

Siaj cu pescăruși

Pescăruși

Pescăruși

Starc

Stărc cenușiu

În Deltă poate fi găsit păianjenul văduva neagră. Nu l-am văzut. Era unul pe catamaran, dar l-am trimis repede în apă fără să-l cercetăm.

Canal Delta

Canal Delta

Regulile de circulație pe canale sunt bine stabilite – când două vase trec unul pe lângă celălalt, fiecare trebuie să reducă viteza, altfel tangajul valurilor le poate răsturna ușor.
De asemenea, nu ai voie să treci cu ambarcațiunile prin coloniile de pasări, – pentru a nu le speria sau răni, cum s-a întâmplat nu cu mult în urmă când un vas a intrat cu viteză într-un cârd de pelicani pentru că își doreau niște fotografii deosebite (pelicani în zbor, fotografiați de aproape).

Lebede lângă observator

Lebede lângă observator

Colonie cormorani

Colonie cormorani

După cam peste trei ore petrecute pe catamaran, nea Lică ne-a lăsat de unde ne-a luat. Ne-am luat rămas bun cu promisiunea că ii trimitem fotografii prin WhatsApp. Ne-am urcat în mașină petrecuți de gazdele noastre deosebite și cu promisiunea că vom veni la anul când speram să revedem din nou cele mai sălbatice locuri ale Deltei și unele din cele mai frumoase de pe Terra.

Întrucât delta este o zonă importantă de migrare pentru păsările sălbatice din Europa, fiind considerată un paradis pentru observarea păsărilor (aici se pot vedea peste 300 de specii de păsări, dintre care unele sunt foarte rare și amenințate cu dispariția – pelicanul creț, stârcul pitic, egretă mică),-  cu siguranță excursia în sine merită reluată. Au trecut deja două săptămâni de la întoarcerea noastră din Deltă, dar nu contenim să ne minunam de frumusețea locului și de experiențele trăite. Deja ne facem planuri pentru o viitoare aventură în Delta Dunării când speram că vom gusta și malasolka, scordolea, șnițele de pește și știuca umplută.

In rest, las mai jos imaginile să vorbească de la sine.

Ambarcațiune Delta Dunării

Ambarcațiune privată în Delta Dunării, ponton privat

Pe canalele Deltei cu catamaranului

Pe canalele Deltei cu catamaranul

Știați că planta Noctiluca Miliaris se găsește în Deltă, iar că în anumite perioade ale anului, datorită acesteia, oamenii se văd fosforescenți atunci când ies din apă?

Reflexie

Reflexie

Nuferi in Delta

Nuferi in Deltă

Boboci de nuferi

Boboci de nuferi

Nuferi galbeni

Nuferi galbeni

Imagine de pe cataraman

Imagine de pe catamaran

Știați că Delta noastră este unica deltă din lume declarată Rezervație a Biosferei, încă din anul 1991?

Ce țară frumoasă avem! Oare o merităm?

Acest articol a fost publicat în Excursiile mele și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *