Cred suntem niște “animale” obsedate de învățătură. Învățam continuu ca să putem supraviețui. Atenție, cel care învață nu este neapărat cel care citește mai mult, ci cel care aplică cel mai mult.
Cartea mea
Odată cu apariția computerului în firma noastră au apărut tot mai multe idei legate de îmbunătățirea setului de goblen.
A fost momentul în care am făcut angajări. Multe fete, luate de pe băncile liceului. Lângă noi au mai rămas trei din acea serie. Restul – prin străinătate sau pe unde le-a dus viața. Cu excepția a doua tinere ce s-au autoexclus prin acte reprobabile, restul au rămas în inima noastră, prin firea frumoasă, prin seriozitate, prin dăruire, implicare, prin diverse întâmplări anecdotice. Ne vizitează periodic, iar reîntâlnirile sunt prilej de bucurii de ambele pârți. Ne-am simțit iubiți când în calea noastră au apărut așa oameni frumoși.
Majoritatea fetelor înfășurau ața, altele se ocupau cu lipirea si tăierea cartoanelor sau listarea pe copiator, altele realizau setul complet și, în fine, altele la ambalare pentru livrare prin poștă. Funcțiile se schimbau pentru că îmi doream o rotire prin toate posturile ca fiecare să cunoască orice poziție din firmă.
Tot acum, au apărut posturile pentru introducere date, emitere acte de pe computere, contabilitate computerizată, scanare, dar și realizarea diagramelor pe computere. A apărut și postul relații cu publicul (aici Camelia era deja om de bază), apoi de șef de producție, dar și șef creație.
Primele căsătorii între colegii din firmă le bifăm tot în această perioadă.
Între timp ne îmbogățisem (tot prin rate) cu încă 5 computere și o imprimantă laser. Eram unicat în Focșani, la acea perioadă. Erau unii ce abia aveau un computer, dar 5?!!
Pe un computer se lucra introducere date clienți, se realizau situațiile la zi, ce s-a comandat, ce a plecat. Pe altul se lucra grafică – mereu se schimba formatul reclamei/paginii de gardă, se adăugau datele pe noile diagrame, se realizau cartoanele și multe altele.
Pe alte două computere se introduceau diagramele vechi cu noile simboluri (pregătite de Adi – studentul ieșean cu suman lung).
Alt computer a intrat pe mana MMACI ce fasona/reinterpreta/reajusta vechile modele, dar crea și altele noi.
Seara (învățam până pe la 2-3 noaptea) de la IT-ist (Cristi) secrete in mânuirea Corel-ui, a bazei de date și altele, iar a doua zi predam mai departe salariaților informațiile. Era perioada când nu găseai personal calificat și luam tineri ce susțineau, conform CV-ului că au făcut cursuri de informatică, dar nu știau să deschidă un computer. Mulți ne-au mulțumit după ce s-au angajat la alte firme din oraș pentru cunoștințele acumulate de la noi, întrucât acestea i-au ajutat să avanseze în postul lor rapid.
Tot pe atunci, salariații noștri au primit și primele lecții de engleză.
În condițiile în care aveam comenzi din toata țara și livram atunci in jur de 300 de colete pe zi, am fost de acord cu propunerea soțului meu de a achiziționa încă un copiator alb-negru, dar de capacitate superioară față de cel pe care îl aveam. Nu chiar un printer, dar un aparat cu viteză mare si fiabilitate ridicată.
Ca o paranteza, deși eu si soțul meu suntem asociați la Top Terra Trade, în cadrul firmei niciunul nu am fost șef. Eu am încercat mereu să înghit ușor propunerile soțului meu ce avea și are o abordare diferită de a mea. El vede in zare, iar eu sunt la extreme: când cu picioarele adânc înfipte in pământ, deci reticentă, când total zen, urmărindu-mi țelul uitând de credite, facturi, salarii etc.
Între timp ne-am găsit și furnizori pentru hârtie și nu mai era nevoie să batem drumul pană la București sau Constanța pentru a ne aproviziona, cum o făceam până atunci.
Eram disperată că nu puteam realiza stocuri și atunci am externalizat activitatea înfășurării ațelor pe organizatorul de ață/carton. Din păcate, în unele cazuri batirele cu ață se întorceau goale, că lucrătoarele foloseau restul de ață la legat fasolea sau via (!?). Și vai, ce costuri aveau și au ațele mouline! Alte cartoane, aveau cantități de ață neconforme (mai mult sau mai puțin). Pe toate le descopeream la controlul tehnic de calitate pentru că ațele și cartoanele plecau cu o fișă de lucru. Acele cartoane erau corectate la firmă, dar se pierdea mult timp. Mașini, dispozitive și alte ajutoare pentru înfășurat cartoane am avut, dar nici una destul de fiabilă pentru a lucra pe ea constant.
Si acesta era doar inceputul…
