Zbor de gargarițe – raspuns la blog (1)

Publicat în 25 august 2022 de Monica

Monica draga, asa bucurie si liniste am avut citind articolele de pe blog. Inceputul, in orice ai face nu este usor, insa vorbeste despre puterea noastra de a nu renunta si a ne urma visul. Mi te-am imaginat vopsind ata, gatind, la cetate la Dinescu cu prietena ta, am aflat cum au luat nastere goblenurile si primele kituri realizate de tine. Am aflat ca Raiul nu este la Lepsa asa cum credeam eu, ci Raiul este frumosul schit, acolo unde Dumnezeu vorbeste prin liniste.
Mi-ai oferit din cana ta, bunatate, iubire, blandete, daruire.

As vrea sa iti spun ca indiferent pe unde as colinda, indiferent cate pasiuni as avea, goblenul si Rogoblen, gradina noastra frumoasa, sunt Raiul sufletului meu. Eu nu am putut niciodata sa cos kituri de la alte firme, pentru ca sufletul meu are si va avea o stampila care se numeste Rogoblen. Are un desen, realizat in punct de goblen ce va ramane mereu, chiar si atunci cand eu nu voi mai fi, prin ceea ce ati oferit voi si eu am lucrat.

Va iubesc si va pretuiesc. Imi place la nebunie ideea blogului. Te simt si te aud vorbind.

Elza Ilina
https://www.rogoblen.ro/forum/viewtopic.php?f=97&t=14618&p=351322#p351322

Zbor de gargarite Cod produs: 7.48

Zbor de gargarițe Cod produs: 7.48

Atunci când am realizat forumul, am avut nevoie de câteva luni ca să îl sistematizez și să implementez toate topicele pe care le consideram eu reprezentative pentru un om frumos.
Am spus om frumos și nu un împătimit al goblenului. Nu știu de ce am avut eu acel gând atunci. Astăzi, dacă ar fi sa o iau de la început, poate aș avea nevoie să îmi justific această alegere, mental.
Însă acum, după ceea ce a scris Elza mai sus, simt mai mult ca niciodată, că nimic nu este întâmplător și că majoritatea alegerilor din viața noastră au un înțeles. Pe forumul Rogoblen nu s-au așezat la coadă împătimiții de goblen, ci oameni frumoși și-au ales fiecare locul pe cate o floare a grădinii unde sa coasă in voie, cu drag, in admirația si prin suportul suratelor, goblenul pentru inima lor.

Când am definit că fiecare nou venită intră în gradina Rogoblen, mi-am imaginat grădina asemenea nesfârșitelor câmpii pline de flori, a dealurilor mărginite de cicoarea verii și a munților ce străjuiesc apele pe lângă pășunile unde sumedenie de plante ostoiesc foamea rumegătoarelor. Nu am reușit sa văd marginea grădinii pentru ca simt că ea nu are margini, tot așa cum inima trimite din preaplinul iubirii tuturor, fără ca prin ea sa se vadă câtă dragoste mai are disponibilă. Seamănă cu iți dau tot pentru că tot ce iți dau cu siguranță se întoarce la mine. Înmiit.
Da, înmiit din ce am investit în gradina Rogoblen s-a întors la mine. Zeci de oameni frumoși ce și-au dezvăluit mai încet sau mai rapid, mai deschis sau mai ocolite omul frumos din ei.

Ce gâze minunate gărgărițele! Pe lângă faptul ca sunt harnice, minunați sanitari in fiece gradină sunt și colorate. Ne colorează clipa!

Elza, iți mulțumesc că exiști, că în gradina Rogoblen ai atins Raiul sufletului tău și că mi-ai făcut bucuria de a-mi arăta că tot ce am ars pe rugul frumosului de la Rogoblen a atins inima unui om frumos.

Prin tine mulțumesc tuturor oamenilor frumoși de pe acest forum.
Vă urez tuturor sa nu vă sece vreodată setea de frumos și bucuria de a finaliza goblenurile pe care le iubiți.

Cineva, odată m-a numit Zăna de la Rogoblen. Este o onoare pentru mine sa semnez cu modestie, astăzi (doar astăzi!),
Zăna de la Rogoblen

În categoria Goblen | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Raiul

Publicat în 24 august 2022 de Monica

Locuri de taină

Schitul Pahomie

Schitul Pahomie – Bărbătești / Vâlcea. Acces drum forestier din Cheia – 11 Km

 

 

 

 

 

 

Sub crestele Muntilor Căpățanii intr-un cuib de șoim este Raiul, – Schitul Pahomie – Bărbătești/Vâlcea.

Acces pe drum forestier din Cheia – 11 Km.

Schitul Pahomie este situat pe teritoriul localității Băile Olănești (comuna Bărbătești), județul Vălcea, la aproximativ 30 km de Rămnicu Vălcea.

În categoria Excursiile mele | Etichete , , | Lasă un comentariu

Caii (verzi pe pereți) – Cod produs 0.02

Publicat în 23 august 2022 de Monica

Caii – Cod produs 0.02

Trei cai aplecați (roib, negru si sur) deasupra unui havuz, împart apa limpede cu un câine. Caii sunt cu harnașamentul pe ei, harnașament ce este redat extrem de minuțios.
In plan secund peretele castelului unde se vede o fereastra ovală.

Cineva m-a întrebat intrigat de ce calul negru este verde. Nu i-am explicat ca strălucirea neagră de la părul calului are adesea irizații verzi, ci am spus că acela este un cal verde. Pentru că nu-i așa, există și cai verzi, deși aceia sunt numai pe pereți. Pe pereții inimii mele. Este primul goblen lucrat de mine. Nu mă întrebați cu cât drag l-am lucrat că voi, lucrătoarele de goblen, știți la fel ca și mine cât.

Tabloul este atribuit lui B. Esteban Murillo. Dați-mi voie să mă îndoiesc.

În categoria Amintiri, Anecdotice, Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Unii iși înhamă la căruță o stea (5)

Publicat în 23 august 2022 de Monica
Inhama la caruta o stea

Înhamă la căruță o stea!

Unii iși înhamă la căruță o stea. Alți, cum sunt eu, m-am lăsat înhămată de afacerea ce creștea.

Îmi era greu să îmi acopăr toate atribuțiile, mai ales că familia se mărise. Aveam doi îngeri acum, fiecare cu nevoile lui. Fetița creștea și cerea tot mai mult prezența mea (era deja elevă), băiețelul își cerea și el drepturile de nou sosit in familia noastră. A fost momentul când am renunțat la învățământ, nu fără regrete.

Găteam noaptea pentru că păzind oala cu mâncare puteam scoate noi modele de goblen pe vestitul calc, coase goblen sau înfășura ațe pe cartoane; mașina de spălat mergea singură, dar de călcat nu avea cine să se ocupe decât subsemnata. Si erau de călcat, nu glumă, ca nu existau pampers sau pleduri cum sunt in ziua de astăzi pentru bebeluși. Aspiram și ștergeam praful zilnic, in timp ce la bucătărie, cu fereastra larg deschisă, mai vopseam o ața-doua-zece.

La vopsit era o tehnică clară, dar anevoioasă. Întâi se lasă ața albă (ce nu era o ața natur, ci o ața prelucrata deja) înfășurata ca un scul, în apă caldă, o noapte. A doua zi pregăteam vopseaua. Vopseaua dizolvată in apă călduță o amestecam cu apă clocotindă din oala de 50 litri. Adăugam sare grunjoasă și o lăsăm să se topească. Abia atunci adăugam ața pregătită in scul, care la rândul lui era prins larg tot cu o bucata de ață mouline, ca nu cumva să se încurce. Urma fierberea aței, evaluând timpul de vopsire funcție de numărul de kilograme ce urmau a fi colorate, dar și de intensitatea culorii pe care voiam să o realizez. Nu vopseam cantitate mare pentru ca îmi era frică sa nu iasă ața pătată sau să nu aibă intensitatea/profunzimea cromatică dorită. Plus, ca imediat trebuia introdusă in baie următoarea ață de gradație ca sa existe o trecere lină de nuanțe.

Când scoteam ața pentru a o așeza la uscat era un efort uriaș, din nou. Nu trebuia sa permit aței să se auto vopsească, așa ca trebuia verificat mereu dacă ața este protejată de acest pas, dacă nu cumva se strânge vopseaua într-un anume punct. Clăteam mai întâi cu apă călie, din abundentă, apoi, ultima clătire – apă rece amestecată cu oțet, după care roteam pe sârme sculul pana ce acesta se zvânta. Și dura ceva si pană se usca.

La început foloseam vopsea românească, dar mai apoi am descoperit vopseaua din Ungaria. Aveau o gamă mult mai mare de culori si tușeul aței după vopsire era mătăsos. Probabil aveau adăugat si un emolient in acea vopsea. Dezavantaje – era prea puțină vopsea/pachet, era slabă ca intensitate – nu puteai vopsi mai multe tranșe și era foarte scumpă. Dezavantajul cel mai mare era ca nu aveam constanța in aprovizionare.

Caii Cod 0.02

Caii – primul goblen lucrat de mine pe pânza cu 10 puncte/cmp

Tanti Claudia, la Arad era terminată de la vopsit. Așa ca ne-am încercat norocul la fabrica de ață de la Rm. Vâlcea unde am întâlnit o frumusețe de om ce ne-a ajutat enorm. O singura problemă rămânea insurmontabilă, aceea ca fabrica să lucreze și cantități mici de ață per transă de culoare. Din păcate, nu era economic pentru fabrică. Iar pentru noi era dificil. Se creau depozite de ață la culori rar folosite. Bani blocați pe termen lung. Plăteam ața si nu mai puteam sa ne dezvoltăm ușor.

În categoria Amintiri, Goblen, Lucru manual | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Primele încercări (4)

Publicat în 23 august 2022 de Monica

Odată cu trecerea anilor, înca din anul doi de profesorat am ajuns la catedra în orașul meu natal.
La unul din liceele unde predam l-am întâlnit pe Făt Frumos. Era pe un cal alb, si da, avea ochi albaștri si părul bălai. Dintr-o singură pocnitură de degete a apărut și primul înger din viață noastră. In orele de veghe dedicate îngerului meu mic, coseam. După același tipar. Mai întâi realizam diagrama modelului pe hârtie milimetrică. Apoi răscoleam toate merceriile ca sa găsesc ațele necesare, după care începeam lucrul. Ades realizam că trebuie descusut ceea ce lucrasem cu o anume ață pentru că nu se realiza trecerea lină spre următoarea nuanța. Cine a descusut goblen, știe ce înseamnă asta, dar altfel puțini știu ce înseamnă sa descoși. Iți plângi de milă, iar uneori iți vine să arunci goblenul decât sa îl descoși.

Pe măsură ce lucram prietenele din jurul meu s-au îndrăgostit si ele de goblen. Îmi cereau diagrama și restul de ațe de la goblenul meu. Din păcate, diagrama mea era o hârtie inutilă pentru că efectiv pe măsură ce o deschideam și închideam se rodeau cutele hârtiei, după cum o pliam si dispăreau simbolurile.

Atunci am hotărât că ceea ce exista pe hârtie milimetrică, imediat să trec pe hârtie de calc pentru a putea folosi acea hârtie ca pe o matriță si a o multiplica prin heliograf.
Heliograf nu exista in Focșani. Doar la Ploiești exista unul și nu întotdeauna era disponibil. Strângeam mai multe mătrițe cu care mergeam la Ploiești. Uneori așteptam cu orele să îmi vina rândul.

Zis si făcut. Numai ca pentru înscrierea simbolurilor pe hârtia de calc am plătit pe cineva sa facă acest lucru, ca sa iasă lucru de calitate. Acesta a fost momentul în care am fost nevoită sa îmi recuperez banii pentru desenator, drumuri la heliograf, hârtie multiplicare.

Inteleciunea mea din inceputuri

Bufnita, pigulită pe foaie de calc

Apoi, prietene mulțumite, dar cu nevoie de ațe. Așa ca eram într-o continua cercetare. Nu exista magazin de mercerie necercetat in drumurile mele prin tara. Numai că prietenele nu aveau răbdare sa caute ața printre jurubițele pe care le aveam, deși le separasem pe culori. Așa am fost nevoită sa le sortez eu. Dar era nevoie și de un organizator pentru ață, așa că am așezat ațele pe cartele de carton, iar simbolurile le-am scris cu mana. Cum am avut reclamații, am comandat niște ștampiluțe pentru fiecare simbol. Ba, atunci m-am gândit că pot să si vând ca set de goblen ceea ce realizam, așa ca am comandat stampile cu numele goblenului. Deci pe un carton organizator, tăiat pentru a încăpea toata ață necesara acelui model, aveam numele modelului de goblen (inițial aveam si numele autorului tabloului de inspirație, dar mai apoi am renunțat), alături de simbolurile ațelor.

Nea Mircea m-a ajutat mult în acea perioada, furnizându-mi pânză. Acea pânză se realiza atunci doar la U.T.A. (Uzina Textilă Arad) Ulterior, odată cu privatizarea de după 1990 au apărut si primii producători de pânză de goblen. Dar asta este alta poveste.

În categoria Goblen | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Plinătate în bunătate

Publicat în 22 august 2022 de Monica
Plinătate în bunătate

Cana mea cu plinătate în bunătate

Plinătate în bunătate

Mergi cu cana ta de cafea, în mână și dintr-o dată cineva trece, te împinge și face cafeaua să se verse peste tot.
– De ce ți s-a vărsat cafeaua?
– Pentru că cineva m-a împins!

✔ Răspuns greșit:
Ai vărsat cafeaua pentru că asta aveai în cană. Dacă ar fi fost ceai, ai fi vărsat ceai.
Orice ai în cană este ceea ce va fi vărsat.
Deci când viața te zguduie, (ceea ce sigur se va întâmpla ), orice ai în tine, vei vărsa.

Poți trece prin viață pretinzând că a ta cana este plină de virtuți, dar când viața te împinge, vei vărsa ceea ce ai cu adevărat în tine.
În cele din urmă adevărul iese la iveală.
Așa că ar trebui să te întrebi pe tine însăți: ce este în cana mea? Când viața devine dificilă, ce voi vărsa? Bucurie, pace, smerenie, amărăciune, cuvinte dure, furie, răzbunare?
Muncește pentru a-ți umple cana cu recunoștință, generozitate, iubire. Cu ce este plină cana ta, aceea vei da.

În categoria Plinătate în bunătate | Etichete , , | Lasă un comentariu

La Cetate, la Dinescu

Publicat în 19 august 2022 de Monica

Drumețiile mele

La Cetate la Mircea Dinescu, o prietenă aruncă un șervețel umed într-o scrumiera de cristal si apoi vrea să verse totul din ea în scrumiera înaltă de lângă ușa intrării in restaurant. Scapă scrumiera din mână, aceasta se face bucățele si amica mea îngheață când îl vede pe Mircea Dinescu ieșind din restaurant.
– Domnule Dinescu v-am spart scrumiera…
– Dă-o dracului cucoană! S-au spart ghinioanele.

Nea Gogu, la Cetate, la Mircea Dinescu

Nea Gogu, la Cetate, la Mircea Dinescu

 

 

 

 

 

 

Tot la Cetate, nea Gogu ne-a purtat pe toate meridianele lunii, cântându-ne neîncetat.  Trocul a fost un succes de ambele părți. Un vin rose de Odobesti face minuni.

În categoria Excursiile mele | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Ce este Rogoblen? (1)

Publicat în 19 august 2022 de Monica

Goblen, goblene sau goblenuri – o lume unde acul așează ața pe pânză indiferent dacă are diagramă color sau schiță alb-negru ori este un set imprimat.
Povești despre motive religioase, flori, peisaje, marine, naturi statice, alegorii, kit-uri pentru copii, – toate narează o trăire pentru indrăgostitul de artă. Un târâm ce induce dependența de frumos.
Te invităm in lumea frumosului de la Rogoblen.

Paradisul din padure

Paradisul din pădure
Cod produs: 16.01

 

 

 

 

 

 

 

În categoria Amintiri, Lucru manual | Etichete , , | Lasă un comentariu

Drumuri de început (2)

Publicat în 19 august 2022 de Monica

Goblen lucrat pe panza canafas

Goblen lucrat pe panză canafas, înrămare meșter priceput

Înainte de 1990 coseam pe o pânză căreia i se spunea pompos <canafas>, cel mai probabil <canvas>, preluat din engleză. Era o pânză cu o densitate ucigătoare pentru ochi. O găseam rar la Caţ, în prăvălia lui cu dușumea din lemn unsă cu motorină și cu rafturi încărcate cu tot felul de pânzeturi și stofe.

Mi-aduc aminte cum femeile intrau sfioase, scanau încet rafturile, unele privind cu jind, neștiind când vor avea posibilitatea financiară să își cumpere ceva de acolo, altele cu speranța că vor avea într-o zi destui bănuţi să îi depună în mâinile lui Caţ și să își ia doi metri de stofă pentru un taior cu revere, maximul de elegantă în acea perioadă.

Le priveam fără să se vadă asta, și mă bucuram în secret de bucata mea de canafas/canvas cu care ieșeam din prăvălie.

Acasă începeam lucrul. Urmam modelul realizat de mine pe hârtia milimetrică (câte ore îndelungi de munca până îl finalizam!) și lucram cu ața mouline sau de ciorapi (bobinele acelea cu patru fire), iar în cel mai rău caz, cu ața din papiotă.

Încetul cu încetul în ferestrele mele de la școală, unde orarul pentru o profesoară începătoare cum eram eu, era ca un șvaițer cu găuri mari și mă dezavantaja total căci îmi ocupa toată ziua, am întors totul în folosul altarului lucrului de mană. Am lucrat goblen cu frenezie și în orele pana la primul autobuz (ca, deh, eram navetistă!). La început cursele erau suficient de dese, dar apoi, pe măsură ce în țară se simțea vântul austerității, stăteam în cancelarie cu orele. Așa au apărut primele mele goblenuri. Oarecum stângace, cu denivelări subtile de la ațele cu texturi diferite folosite la lucru, goblenurile mele erau suflet din sufletul meu. Semănau cu niște tablouri pictate pentru ca erau cusute pe acea pânză foarte măruntă.

Apelam prin cunoștințe la diverși artizani locali ce aveau talentul sa producă rame delicate care să înnobileze micile mele bijuterii. Le iubeam atât de mult încât aveam grijă să le arăt tuturor celor ce îmi treceau pragul (ufa, orgoliul ne omoară pe noi, oamenii!). Iar lumea mea privea cu drag micile mele tablouri pictate cu acul.

În categoria Amintiri, Goblen, Lucru manual | Etichete , | Lasă un comentariu

Drumul spre goblen (3)

Publicat în 19 august 2022 de Monica

La începutul anilor 80 am ajuns in zona Timișoarei, unde la un târg aflat langa un crâng am văzut primul model de goblen. Majoritatea, imprimate, erau aduse de la sârbi. Mi-a rămas inima la ele pentru că banii erau prea puțini ca să îmi permit sa îmi cumpăr unul.

Carmen Cod produs: 0.11

0.11 Carmen, imagine reprezentativa in ofertele sarbesti prin anii 80

In primul meu an de învățământ, Sanda, o colegă de cancelarie m-a invitat acasă la ea. Aici am văzut primul goblen cu diagramă/schemă. Diagrama era imprimată pe hârtie ozalid (hârtie acoperită cu o substanță sensibilă la acțiunea luminii, folosită pentru multiplicarea heliografică a desenelor executate pe hârtie de calc). O diagramă putea avea cam un metru înălțime si chiar si doi lățime.

Prin Sanda i-am cunoscut pe nenea Mircea si tanti Claudia din Arad, cu care am întemeiat o relație mai curând de rudenie decât de prietenie. De la sute de kilometri distanța aveam grija unii de alții, ne completam lipsurile, plănuiam excursii împreună. Oameni cum rar mai găsești in ziua de astăzi.

Întâlnirea cu ei ne-a deschis un drum incredibil. Lăsând la o parte că împreună cu nea Mircea si tanti Claudia am văzut mare parte din Ungaria, tot ei sunt cei care ne-au arătat drumul. Drumul spre goblen.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , | Lasă un comentariu