Privire angelică – Cod produs: 2.82

Privire angelica - Cod produs: 2.82

Privire angelică – Cod produs: 2.82

Privirea angelică a fetiței este precum o oglindă a purității și inocenței. Ochii ei verzi, luminoși și blânzi, strălucesc ca două pietre prețioase în lumina blândă a goblenului. Fața ei bucălată de copil îi adaugă o dulceață aparte, iar părul castaniu, în bucle delicate, este încununat de o coroniță de flori, ca o simbolizare a naturii imaculate.

Îngerul micuț este așezat cu grație, cu mâinile delicate sprijinite de bărbie și coatele odihnindu-se cu gingășie pe picioare. Aripile, minuțios redate, sunt o capodoperă a fragilității, cu pene diafane care par să se desprindă în orice clipă și să înlăture orice urmă de greutate.

Rochița albă, delicată, care îmbracă fetița, emană o aură de puritate și gingășie. Este o țesătură fină, cu mânecile și volanul de la gât ornate cu pasmanterie aurie. În poala ei se află câteva flori de magnolie, adunate cu grijă, ca un simbol al frumuseții efemere și al naturii înfloritoare.

În spatele fetiței, arbustul de magnolie deschide petalele sale delicate, subliniind fragilitatea și efemeritatea momentului prezent. Un fluturaș galben dansează în jurul lor, adăugând un strop de culoare și magie în povestea vizuală.

Privind tabloul, te cuprinde o stare de reverie, iar gingășia fetiței, reprezentată într-un mod atât de detaliat și emotiv, te transportă într-o lume de poveste și frumusețe inocentă. Privire angelică este cu adevărat o capodoperă care surprinde esența purității și frumuseții copilăriei.

Dificultate ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Împlinire – Cod produs: 2.81

Implinire - Cod produs: 2.81

Împlinire – Cod produs: 2.81

Goblenul redă o punte sensibilă către emoții profunde și conexiuni umane, evidențiind legătura sacra dintre mamă și copil. În mijlocul unei grădini idilice cu trandafiri, o mamă înfășurată într-o robă albastră și purtând o maramă din in pe cap, emană o aură de tandrețe și iubire maternă.

Mama ține un prunc înfășat într-un scutec de in la piept, sugerând protecție și apropiere intimă. Copilul, cu ochii larg deschiși, pare să exploreze cu uimire lumea din jurul său, iar mânuța sa, într-o mișcare jucăușă, adaugă un element de inocență și vulnerabilitate.

Mama, cu ochii închiși într-o expresie de extaz, transmite o fericire adâncă și pătrunzătoare. Cerul senin deasupra adaugă un element de puritate și claritate, amplificând atmosfera de bucurie și armonie.

În același timp, doi porumbei albi în zbor aduc un element magic și poetic, simbolizând pacea și puritatea iubirii dintre mamă și copil. Împreună, aceste elemente creează o scenă plină de gingășie și adâncime, capturând esența și frumusețea legăturii materne într-un mod artistic și sublim.

Dificultate medie.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Roscatul (3) – Ghiudenul

In memoria lui Portocala

În memoria lui Portocală

Am ieșit în picioarele goale, așa cum am sărit din pat, la auzul zarvei de afară.
Mama și proprietarul casei se certau urât. El înjura. Proprietarul cumpărase cele două corpuri de casă din strada Elena Pavel nr. 9 de la nașa mea de botez. Pentru un timp în corpul mare a locuit nașa de botez a surorii mele, tanti Zoe. În casa cea mare cu prispă acum ședea el cu soția și cu cele două fete ale lor (Geta și Lica). Mai ocupau și camera de lângă casa cea mare, cameră pe care o transformaseră în bucătărie. În continuarea acestei bucătării mai exista un corp de casă format din două camere cu hol la mijloc în care locuiam noi, după care urmau două magazii. Prima magazie era în folosința noastră tot în calitate de chiriași. Avea un mare avantaj aceasta magazie – un beci la subsol pe care se cobora pe o scara abruptă și unde părintii noștri depozitau vinul venit de la țară de la unchii mei, că din beciul cel mare acesta se evapora.
Proprietarul, măcelar de meserie tocmai o acuza pe mama ca i-a furat ghiudenul pus de el la uscat pe sârma din curte (da, cea pe care se atârnau rufele la uscat, în mod normal). De orice puteai să o acuzi pe mama, dar de lipsa de corectitudine sau necinste, niciodată. Mama ii spunea proprietarului să termine cu înjuratul că altfel îi dă cu ceva în cap. Cu mintea mea de copil evaluam dacă mama are vreo șansă în caz că se bate cu nea Georgescu. El era pirpiriu și cam trecut ca vârstă. Mi-am făcut socoteala că mama îl dovedește, așa că tocmai vroiam să mă întorc în casă la căldurică când am văzut ceva ce am crezut că visez. Roșcatul trăgea cu spor un șirag de ghiuden de pe sârma. Am gândit că Roșcatul scapă mai repede cu fuga decât mama de proprietar, așa că am strigat cât puteam arătând cu degetul spre motan. Nea Georgescu a alergat spre gardul lui tanti Marioara pe unde se prelingeau ultimii cârnați-ghiuden (1). S-a oprit să sară peste gard pentru că era putred și atâta îi trebuia cu tanti Marioara, să îi fi doborât gardul, că l-ar fi bătut cu parul, asa cum ne amenința pe noi când admiram cireșele mari și zemoase din gradina ei, cireșe pe care prefera să le lase să cadă pe pământ decât să ni le ofere nouă.
Amărât, proprietarul a renunțat să îl mai urmărească pe Roșcat, dar de câte ori îl vedea prin curte, de niciunde zbura o piatră spre el. Asta până într-o zi când l-a luat mama la învârtit (certat), că un pietroi din cele pe care le strânsese lângă bucătăria lor și pe care le transforma în ghiulele după Portocală s-ar putea să ajungă în capul vreunui copil din curte. Atunci proprietarul îi lăsa Roșcatului bucăți de carne cu otravă pe prispa lui, sperând că motanul va mușca nada. Imaginați-vă că Roșcatul nu numai că nu a mușcat din mâncarea otrăvită, dar nici nu s-a  mai preocupat vreodată de cârnații proprietarului. Cred ca ardeii iuți din compoziția ghiudenului l-au lecuit să mai deguste așa ceva.
Pentru carnea otrăvită ce a adus muștele verzi pe prispă, nea Georgescu și-a luat papara cuvenită de la soacra lui.

(1) Ghiuden, ghiudenuri – Cârnat uscat, presat și foarte condimentat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă.

În categoria Amintiri | Etichete , , , | Lasă un comentariu

Roșcatul (2) – a murit de bătrânețe

Portocala, roșcatul ce mi-a lăsat inima goala după ce a plecat prematur

Portocală, roșcatul ce mi-a lăsat inima goală după ce a plecat prematur

Roșcatul a devenit încetul cu încetul binecunoscut în tot cartierul. Unii spuneau ca nu trebuie să existe și că au încercat să îl omoare, dar nu au reușit, alții dimpotrivă că este tare harnic și că datorita lui au scăpat de șoareci și șobolani, alții că i-ar da otravă, alții că îl hrănesc.

Eram într-o duminică pe seară cu toții pe băncuța de la poartă și îl admiram pe Lup, ciobănescul german al vecinilor de vizavi ce ieșise la plimbare, profitând de poarta deschisă de la proprietatea sa. Cam în același timp a ieșit și Roșcatul pe trotuarul nostru venind de la vecinii din stânga noastră. Lup, când l-a văzut pe Roșcatul s-a repezit la el, așa de repede, de ne-a ridicat pe toți în picioare. Numai ca Roșcatul l-a articulat așa de repede și eficient pe Lup, încât acesta a plecat nu numai cu coada între picioare, dar și schelălăind.
De atunci, ori de câte ori Lup ieșea din curte și dădea cu ochii cu Roșcatul, se întorcea imediat în curtea lui cu aerul că <Uite, iar nu este nici o pisică pe stradă!>.

L-am iubit pe Roșcatul cu toată ființa mea, dar mereu mi-a fost teamă să mi-l asum, că îmi era frică că mama o să afle că nu am ascultat de cuvântul ei și că voi avea parte de parentingul ei (!).

Fiți fără grijă! Roșcatul a murit de bătrânețe.

În categoria Amintiri | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Roșcatul (1) – Inceputurile

Portocala, un alt roscat ce a poposit in viata pentru foarte putin

Portocală, un alt roșcat ce mi-a pustiit viața prin plecarea lui

Pe Roșcatul l-am cunoscut când nu aveam nici șase ani. În incursiunile mele până la poarta curții era drum lung, dar mergeam pe furiș cât să deschid poarta și să privesc când într-o parte a străzii, când în cealaltă, poate văd vreo căruță ce trecea prin orășelul de provincie o dată sau la două săptămâni. Cel mai adesea apăreau cei ce aveau de vândut ceva, – oale, pepeni, dar și cei ce colectau metale.
Zgribulit, sub băncuța de la poartă mieuna un pui scheletic de pisică. Era roșcat. Dungi portocalii intense pe un fundal portocaliu tern. L-am luat și am fugit să i-l arăt mamii care mi-a ordonat scurt să îl duc afară din curte imediat, că dacă nu, zbor și eu și el. Mi-a fost milă de el sau poate sentimentele materne se trezesc uneori neînchipuit de devreme (?!), așa că am ales să îi găsesc locuință în cotețul porcului ce în acel an nu era ocupat, că părintii nu avuseseră destui bani să cumpere un godac.
Luam pe furiș lapte din laptele meu și îl duceam într-o crăticioară de la păpuși, singura pe care o aveam, dar pe care o sacrificasem de dragul Roșcatului. Apoi furam din mâncarea mea ca să îl hrănesc pe roșcat. Am învățat că cel mai bine mănâncă o bucată de carne, așa ca o scoteam din mâncarea mea. Bineînțeles că am luat o lingură peste degete când m-a prins mama, dar m-am justificat că bucata de carne a căzut pe jos din lingura ce o duceam la gură.
În toată aceasta perioada eram atât de îngrozită că mama ar putea afla ce fac eu și că m-ar putea pedepsi crunt cu aruncatul afară din curte încât am uitat să îi dau un nume animăluțului. Nici nu puteam împarți cu băieții din curte secretul meu că îmi era teamă să nu mă deconspire.

Nu știu când Roșcatul s-a făcut mare și a ieșit la plimbare. Mama l-a zărit de câteva ori și îi spunea tatii că nu îi convine să se mai pripășească și alta pisică la casa noastră, ca noi îl aveam deja pe Costel, un cotoi alb cu negru, curat și harnic.

Toate mergeau bine și chiar spaima de a fi descoperită se mai diminuase că îmi făceam socoteala că dacă mama mă dă afară din casă, eu pot dormi cu roșcatul în coteț și în acest scop făcusem rost de un preș din coade pe care mama îl uitase pe o sârma din fundul curții la uscat. Când nu l-a mai găsit, nu a mai făcut cercetări că viața îi era plină de muncă și rar mai avea timp și de rezolvat astfel de probleme.

Numai ca brusc vecinii au conștientizat că începe să le dispară pui și l-au prins pe Roșcatul în fapt, motiv de a-l reclama la mama, că la noi se refugia de fiecare dată. Mama, copleșită de atâtea reclamații nefondate, zicea ea, a luat atitudine. L-a prins pe Roșcatul și spre disperarea mea l-a băgat pe pisoi (atunci am aflat și eu că este mascul) într-o sacoșă de pânza și a plecat cu el la gradina zoologică să îl dea de mâncare la animalele sălbatice. Eu am rămas plângând înfundat după Roșcatul. Când s-a întors mama am alergat într-un suflet să îmi dea vesti despre el. Am aflat că nu a avut cui să îl predea la gradina zoologică așa că l-a aruncat într-o gură de canal și apoi a fixat și grătarul bine ca să nu mai iasă de acolo. Îmi părea rău că nu am fost cu mama, ca mai apoi, să merg fără știința ei și să îl eliberez pe Roșcatul din canalizare. M-am culcat plângând în acea seară după ce mama m-a bătut că plâng degeaba după un pisoi. Femeie de la țară, avea idei preconcepute și nu permitea să fie combătută.
Dimineață, în stratul cu flori de regina nopții de sub geamul dormitorului cine mieuna disperat? Roșcatul! Am sărit fereastra și l-am luat și dus în cotețul porcului unde ii lăsasem de mâncare de cu seara. Vorbisem cu îngerul meu imaginar și îl rugasem să ii ducă mâncare acolo unde este el, în canal.

Mama a povestit la toți vecinii ce a făcut ea, așa că era ca și iertată. Roșcatul își învățase cumva lecția că de la vecinii noștri nu am mai avut reclamații, în schimb, se mai auzea din când în când în cartier despre un motan portocaliu ce făcuse ravagii prin puii nu știu cui la câteva străzi distantă.

Nu s-a aflat niciodată cum a evadat Roșcatul. Mereu s-a bănuit un sprijin uman venit din partea cuiva ce i s-a făcut milă de plânsul lui și care a ridicat capacul canalului.

În categoria Amintiri | Etichete , , , | 2 comentarii

Parentingul anilor ’50

Parenting anii 50 - La cules de visine

Parenting anii 50 – La cules de visine

Aveam vreo cinci-șase ani, când bulibașa de pe strada Cotești a venit la mama la poartă și i-a cerut să ii lase pe puradeii lui să culeagă vișine din grădina noastră. În schimbul vișinelor bulibașa a promis o găină. Mama, sperând să îl facă să renunțe a cerut două găini. A primit aprobare. Numai că mama ce nu vroia să aibă surprize, i-a spus țiganului că cei ce vor culege vișinele vor fi copiii din curte, adică eu și cei doi băieți ai lui tanti Zoe, Lică și Mircea.
Vasele pentru cules vișine erau ale bulibașei, niște oale tare ponosite. Ne-am urcat foarte importanți în vișinul de lângă strada, că aveam spectatori – pe puradeii ce urmau să ducă vasele pline cu vișine acasă la ei.

Lică, cel care era mai mare între noi a propus ca la fundul oalelor până la jumătate să punem crenguțe de vișin și frunze multe și abia apoi să punem vișinele. Zis și făcut. Am umplut imediat vasele și le-am și dat puradeilor.

Doar ce coborâsem din vișin că la poartă a și apărut bulibașa, dar și o pirandă ce țipa cel mai tare, însoțiți de puradei. A reclamat la mama vasele umplute pe jumătate. Ce să vă spun?! Mama mă altoia cu o creangă de vișin, iar pe băieți tanti Zoe îi lovea pe rând, tot cu o nuia, luându-i din fugă. Puradeii de la poartă râdeau cu gura până la urechi. Am urcat urgent în vișin cu vasele goale în mână și am cules vișinele cu lacrimi șiroind pe obraz, în amuzamentul puradeilor. Și nu o  singură oală, ci către trei de fiecare.

O lecție despre cum nu trebuie păcaliți oamenii, indiferent de cine sunt.
Autoare: mamele noastre ce aplicau parentingul anilor 50, singura metoda de educație cunoscută, eficientă și tămăduitoare de obiceiuri rele.

 

 

În categoria Amintiri | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Vara margaretelor – Cod produs: 2.80

Vara margaretelor - Cod produs: 2.80

Vara margaretelor – Cod produs: 2.80

Modelul de goblen prezintă o scenă idilică și romantică în care o adolescentă se află într-un câmp de margarete, înconjurată de natură și frumusețe. Focalizarea pe detaliile delicate și atmosfera pastorală transmite o stare de puritate și gingășie.

Frumoasa adolescentă, cu părul lung și blond, este delicat îmbrăcată într-un sarafan alb, sub care se află o cămășuță la fel de albă. Așezată cu atenție pe iarbă, ea se ocupă de aranjarea unei coronițe din margarete, simbol al inocenței și al naturii nealterate.

În spatele ei, un arbust de alun cu frunzele sale contribuie la crearea unei atmosfere de basm și adaugă un cadru natural tabloului. Frunzișul de alun acționează ca un fundal în care se întrepătrund elementele naturale și gesturile grațioase ale adolescentei.

Imaginea surprinde momentul delicat în care aceasta așează cu grijă florile în coronița sa, subliniind legătura sa cu natura și simplitatea actului în sine. Tabloul emite o senzație romantică și plină de farmec, capturând frumusețea naturală și pură a adolescenței în armonie cu lumea înconjurătoare.

Dificultate ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Musafirul bunicii – Cod produs: 2.79

Musafirul bunicii - Cod produs: 2.79

Musafirul bunicii – Cod produs: 2.79

Nepoțica îmbrăcată în rochie grena/burgund cu șorțuleț alb, având pe cap o pălăriuță în aceeași culoare cu rochița se ridică pe vârful picioarelor încercând să ajungă la sonerie (1) pentru a-și anunța prezența la ușă. Ușa vopsită în verde are o clanță și o încuietoare din alamă, la fel ca și buzunarul de ușă cu inel (soneria). Fetița poartă ciorapi subțiri negri și pantofi închiși la culoare. Ține într-o mână un coșuleț cu ceva merinde, probabil.
De jur împrejurul ușii se observă o liană înflorită ce împodobește locul. Sus pe peretele din dreapta se află o colivie cu o pasăre ce are doi pui. Pe scaunul din lemn din dreapta este așezat un vas cu lavandă înflorită.
Scena este tulburător de frumoasa, emanând drăgălășenie și inocentă.
Dificultate medie.

(1) Dispozitivul din metal pe care îl descriu mai sus ca sonerie  se numește, în general, „buzunar de ușă” sau „buzunar de ușă cu inel”. Acesta este un dispozitiv simplu și convenabil utilizat pentru a anunța prezența cuiva la ușă fără a bate direct pe aceasta. Este format dintr-un inel sau o manetă atașată de o placă de metal sau un suport care este montat pe ușă. Când apeși cu inelul sau maneta, acesta lovește ușor suprafața ușii, făcând un sunet distinctiv pentru a atrage atenția celor din casă.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , | Lasă un comentariu

Primul fior – Cod produs: 2.78

Primul fior - Cod produs: 2.78

Primul fior – Cod produs: 2.78

În pitorescul decor al unei pajiști pline de flori vibrante în plină vară, doi preadolescenți devin protagoniștii unei scene delicate și pline de inocență, sub titlul „Primul fior”. Băiatul și fetița sunt așezați pe o buturugă, lângă un copac bătrân având în plan secund câțiva brazi și gardul ce împrejmuiește proprietatea.
Băiatul, este îmbrăcat cu o salopetă de blugi și poartă o șapcă din același material. Pe sub salopetă are o cămășuță galbenă cu mâneci scurte. Ține în mână o margaretă ruptă de pe pajiște.
Fetița este îmbrăcată cu pantaloni roșii și un pulovăr cu dungi orizontale în culori vesele.
Părul blond este prins cu fundițe roșii, în codițe. În mână sa dreaptă are un coșuleț cu flori colorate.
Băiatul are privirea îndreptată către fetița. Fetița, în schimb, se întinde cu grație  pentru a ajunge la băiat spre a-l săruta.
Este o mișcare care emană tandrețe și vulnerabilitate. Gestul ei este plin de semnificații, sugerând un prim impuls al inimii care o împinge să se apropie și să exploreze teritorii necunoscute.

„Primul fior” surprinde momentul magic al primei iubiri, acel pas către necunoscut, în care sufletele încep să vibreze într-un armonios acord al simțirilor. Tabloul transmite o poveste subtilă, dar plină de profunzime, în care inocența și frumusețea descoperirii se întâlnesc în grădina vieții.

 

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Treptele copilăriei – Cod produs: 2.77

Treptele copilariei -Cod produs: 2.77

Treptele copilăriei – Cod produs: 2.77

Oare ce poate fi mai frumos? Crângul inflorit, apa limpede, conacul cu pridvor, cu ferestre luminoase și scări ce coboară la lac? Ori arbuștii plini de culoare și tufele vesele de lângă casă?
Fetițele din tablou întregesc tabloul prin drăgălășenia vârstei, rochițele vaporoase și pălăriuțele cu flori. În creșterea noastră una din etape este treapta spre comuniunea cu natura, nu-i așa?
Imaginea luata per total este de o gingășie aparte care iți topește inima.
Goblenul se comercializează și în varianta pe pânza Zweigart (2.77-3281/1019 – https://www.rogoblen.ro/detalii/treptele-copilariei–2238/).

Dificultate medie spre ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sirena – Cod produs: 2.76

Sirena - Cod produs: 2.76

Sirena – Cod produs: 2.76

O femeie-sirenă este o creatură mitologică care apare în poveștile, legendele și miturile din diferite culturi în întreaga lume. Descrierile lor pot varia, dar în general, sirenele sunt considerate ființe frumoase, cu jumătate de corp uman și jumătate de corp de pește. Ele sunt adesea asociate cu cântece fermecătoare și seducătoare pe care le folosesc pentru a atrage marinarii sau călătorii, ademenindu-i spre apele periculoase sau către propria pierzanie.

Cea mai cunoscută imagine a sirenelor este aceea de creaturi cu partea superioară similară celei a unei femei și partea inferioară similară unui pește, cu o coadă de pește în locul picioarelor. Aceste creaturi sunt adesea asociate cu mitologia greacă, unde sunt menționate în epopeea lui Homer, Odiseea. În alte culturi, există variante ale acestui mit, precum melusinele din folclorul european sau ningyo din mitologia japoneză.

Este important de menționat că femeile-sirenă sunt în mare măsură creații mitologice și nu există dovezi științifice care să susțină existența lor în lumea reală. Acestea sunt, în general, parte a moștenirii culturale și artistice, utilizate pentru a ilustra anumite teme, precum pericolul, seducția sau forțele naturii.

Sirena din modelul de goblen ce stă pe scările somptuoase ale unui castel, cu coada putin înmuiata in apă, are părul lung plin de flori. Privirea tristă, atitudinea melancolică arată o suferință. Să fie suferința după iubitul ei uman descrisă în basmul danez Mica sirenă scris de Hans Christian Andersen? Acest basm a fost publicat prima dată în 1837 și a fost adaptat ulterior în diverse forme, inclusiv în celebrul desen animat Disney cu același nume, Mica sirenă („The Little Mermaid”).

În poveste, sirena numită Ariel își dorește să devină umană pentru a fi alături de prințul ei iubit. Ea face un pact cu vrăjitoarea mării, renunțând la coadă și la vocea ei fermecătoare în schimbul unei perechi de picioare umane. Cu toate acestea, transformarea vine la un cost mare, iar Ariel trebuie să înfrunte provocări și sacrificii în călătoria ei spre a obține dragostea și fericirea umană.

Dificultate medie.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Alba ca zăpada și cei 7 pitici – Cod produs: 2.75

Alba ca zapada si cei 7 pitici - Cod produs: 2.75

Alba ca zăpada și cei 7 pitici – Cod produs: 2.75

Vestiții eroi din basmul german Alba ca Zăpada și cei șapte pitici popularizat de frații Grimm, Jacob și Wilhelm Grimm sunt reprezentați în modelul de goblen de mai sus.

În povestea fraților Grimm, fiecare pitic are un nume specific. Numele lor au fost atribuite ulterior de frații Grimm în varianta lor a basmului. În versiunea originală a povestii, piticii nu au avut inițial nume individuale, dar pentru a da personajelor mai multă personalitate și a face povestea mai captivantă, frații Grimm au adăugat nume unice în edițiile ulterioare ale cărții lor.
Numele tradiționale ale celor șapte pitici sunt:
Doc (sau Doctorul);
Grumpy (sau Morocănosul);
Happy (sau Voiosul);
Sleepy (sau Somnorosul);
Bashful (sau Rușinosul);
Sneezy (sau Hapciu);
Dopey (sau Mutulică).
Fiecare pitic este ușor de recunoscut. Atât postura/atitudinea cât și hainele vorbesc despre fiecare in parte.
Alba ca Zăpada este îmbrăcată exact cum și-a imaginat-o Disney când a creat desenul animat.
Toate personajele sunt lângă o fântână cu scripete, unde apa se scoate cu o ciutură/găleată din doage de lemn. Deasupra fântânii se află un acoperiș de protecție.
În spatele delimitării cu gard de metal și gard de piatră se dezvăluie vegetația ce funcționează ca un fundal ce scoate în evidenta cele 8 personaje.
Aerul de poveste este redat de cei 6 porumbei ce par aduși dintr-un basm sau din paradis.

Dificultate medie spre ridicată.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Popasul copiilor – Cod produs: 2.74

Popasul copiilor - Cod produs: 2.74

Popasul copiilor – Cod produs: 2.74

Unde pot poposi copiii? Dar animalele? Intuitiv și unii și alții se vor reuni spre a se bucura de ceea ce emană fiecare. Multă inocentă și multă iubire. Fetița cu păr castaniu, buclat și cu floare in păr este îmbrăcată cu bluză roz și pantaloni albaștri. În picioare poartă sandale albe. Micuțul căprior s-a întins pe iarna moale de lângă malul lacului. Floarea de nufăr din mijlocul apei ne asigură ca este vorba de un lac cu apă limpede, mărginit pe maluri de bolovani.
Imaginea pare ruptă dintr-o poveste.

Complexitate mică.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

Aproape de cer – Cod produs: 2.73

Aproape de cer - Cod produs: 2.73

Aproape de cer – Cod produs: 2.73

Da, copiii sunt cei mai aproape de cer, sunt comoara neșlefuită a cerului pe pământ. Sunt emanația purității, inocenței, a paradisului de care ei sunt încă atât de aproape.
Chipul angelic de pe leagăn cu fundiță în păr și rochița în culorile bobocilor de trandafiri și-a așezat alături un ursuleț pe care îl privește cu drag.
Corzile leagănului sunt ornamentate cu flori de trandafiri. Pe trunchiul copacului ce susține scrânciobul se afla două păsărele cu aripi azurii (posibil pițigoi albaștri) ce par că urmăresc siguranța fetiței din leagăn.
Sub leagăn se afla un arbust variegata (1) ce pare și el coborât din paradis.
Vegetația din planul doi abia sugerată, alături de razele de lumină ce coboară din cer aduc tabloului un aer plin de magie. În acest context fetița pare un înger pământean, legănat de o adiere cerească.

Dificultate medie.

(1) Termenul „variegat” se referă la o caracteristică a plantelor în care frunzele sau alte părți ale plantei au zone de culoare diferită sau modele, adesea datorate unor variații în concentrația de clorofilă sau a altor pigmenți. Plantele variegate pot avea sectoare de culoare albă, crem, galbenă sau alte culori în contrast cu zonele verzi obișnuite. Această variație în culoare poate fi rezultatul unei mutații genetice sau poate fi indusă de factori precum expunerea la lumină sau temperatură.

Plantele variegate sunt apreciate în grădini și peisagistică pentru aspectul lor decorativ și pentru faptul că adaugă un element interesant și atractiv în peisaj. Exemple comune de plante variegate includ diferite soiuri de plante de interior, precum dieffenbachia, ficus elastica, sau plante de grădină cum ar fi hosta sau hortensia.

În categoria Uncategorized | Lasă un comentariu

La multi ani Romania mea!

Harta Romaniei cu flori

Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.
(Regina Maria în Testament)

Tricolor

În categoria Spiritualitate, Uncategorized | Etichete , , | Lasă un comentariu

Rondelul rozelor ce mor

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, și mor și-n mine –
Si-au fost atât de viată pline,
Și azi se sting așa ușor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, și mor și-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Si-n marea noapte care vine,
Duioase-și pleacă fruntea lor –
E vremea rozelor ce mor.

 

În categoria Plinătate în bunătate | Etichete , | Lasă un comentariu

Sfântul Andrei, cel dintâi chemat – Cod produs: 3.50

Numit și „Cel dintâi chemat”, Sfântul Andrei a fost primul apostol care a răspuns chemării

Sfantul Andrei - Cod produs: 3.50

Sfantul Andrei – Cod produs: 3.50

lui Iisus Hristos la propovăduirea Evangheliei. El s-a născut în Betsaida Galileia, pe ţărmul Lacului Ghenizaret, la nord de Israel. Conform Sfintei Scripturi, Andrei era fratele lui Simon Petru, ambii fiind pescari și lucrând cu tatăl lor.

Alături de ceilalți Apostoli, îl urmează și însoțește pe Mântuitorul pe drumurile Țării Sfinte. Asistă și la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost pe pământ. De asemenea, Andrei a văzut și Patimile Domnului, plângând nespus de mult la moartea Mântuitorului. Totuși, credința sa a rămas de neclintit, iar Domnul nostru i se arată atât lui, căt și celorlalți apostoli, în ziua Învierii. După Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorți, toți Apostolii au primit teritoriile în care urmau să predice. Astfel, Sfântul Apostol Andrei a mers să predice în Scytia și Asia Mică.

Sfantul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu cunoaștem cu exactitate anul morții sale, însă se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuțiile lui Nero (54-68) sau Dioclețian (81-96). A fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi drept „Crucea Sfântului Andrei”.

Conform Sinaxarului, în data de 3 martie 357, cinstitele moaște ale Sfântului Andrei au fost mutate de la Patras la Constantinopol, de către Sfântul Artemie, din porunca Împăratului Constantiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, fiind așezate alături de moaștele Sfântului Luca Evanghelistul şi cu ale Sfântului Timotei, în biserica Sfinţilor Apostoli.

Dacă documentele istorice sunt destul de sărace în privinţa trecerii sale pe meleagurile noastre, tradiția păstează vie amintirea prezenței Sfântului Apostol Andrei pe pământ românesc în mai multe forme, printre care se numără colindele, legendele şi alte obiceiuri populare. Spre exemplu, potrivit tradiției, Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, deoarece le-a transmis cuvântul Evangheliei geto-dacilor, care aveau lupul ca simbol și steag de luptă. De altfel, ei înşişi îşi spuneau „lupi” (acesta e înţelesul etimologic al cuvântului „daci”). Tot tradiţia mai spune că un lup care a stat alături de daci la căderea cetăţii Sarmizegetusa, în timpul asediului romanilor, l-ar fi ajutat pe Sfântul Andrei să-și găsească adăpost și l-ar fi condus către o peşteră din Dobrogea.

Această peșteră,pe care părintele Dumitru Staniloaie a numit-o Betleemul poporului roman în care se spune că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei în timpul în care a propovăduit Evanghelia pe teritoriul țării noastre, se află la 4 kilometri distanță de localitatea Ion Corvin, în judeţul Constanţa – acolo unde am  ajuns și eu la inceputul anilor 2000. În anul 1944, peştera a fost transformată în biserică, prin purtarea de grijă a Episcopului Tomisului de atunci, Chesarie Păunescu.

Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României, a fost adus pentru prima dată în țara noastră la Iași, în 1996, de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, şi în anul 2011, pe 24 octombrie, de hramul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. De aici a fost dus și la Sibiu, apoi la Alba Iulia.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis, în anul 1995, ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie – iar în anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Patru ani mai târziu, ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din data de 14 noiembrie 2001.

În anul centenar al marii uniri 2018 a fost sărbătorit pentru prima dată hramul Catedralei Naționale, închinat Sfântului Apostol Andrei. Acesta este, însă, hramul secundar al lăcaşului de cult, hramul principal fiind Înălțarea Domnului.

Noi romanii ii datoram Sfântului Andrei apartenența noastră apostolica întrucât pe noi ne a botezat în cristelnina Dunatii dăruindu-i ne învierea.
Sa nu uităm ca  orasul Galati il are ca ocrotitor, iar romanii il considera ocrotitorul spiritual al Romaniei.

Sfantul Andrei Romania

Sfantul Andrei Romania

Peste 700000 de mii de confrati ii poarta numele.
Tuturor celor care ii purtati sfantul nume va dorim La multi si sanatosi ani.

 

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , | Lasă un comentariu

Bianca – Cod produs: 2.72

Bianca - Cod produs: 2.72

Bianca – Cod produs: 2.72

Bianca, fetița cu păr lung, ușor ondulat, îmbrăcată cu un sarafan roșu, jupă albă și o bluză tot albă ține în mână un boboc de gâscă. Este deja cu picioarele în apa pârâului și parcă se pregătește să mai ia un boboc în cealaltă mână. Încă patru gâște adulte însoțesc bobocii în apă.
Malul apei este mărginit de bolovani și de vegetație densă. Se observă și trunchiuri de arbori, dar și un podeț pe semirotund, în depărtare. Culoarea apei, a vegetației, a rochiței și a bobocilor concură la crearea unei imagini idilice, reconfortante.

Dificultate medie.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , | Lasă un comentariu

11 motive care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul “pietrelor” rare ale omenirii

Limba romana

Emil Cioran zicea, mai în glumă – mai în serios: “ …ca să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract.” De ce este limba română așa o limbă unică?

Așadar, să auzim 11 motive, care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul “pietrelor” rare ale omenirii.

  1. Română este singura, din grupul de limbi romanice, care a supraviețuit în părțile acestea ale Europei. Rămâne un mister: cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei).
  1. Româna-i veche de 1700 de ani. Și că-i veche n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în acel fel în care, de-am călători în timp în Țara Românească acum 600 de ani, nu ne-ar fi chiar atât de deosebit de greu să înțelegem ce le spunea unul ca Mircea cel Bătrân ostașilor săi. Poate vă pare de la sine înțeles, dar adevărul e că foarte puține limbi din lume și-au păstrat “trunchiul” întreg. Limba lui Shakespeare sau cea a lui Napoleon nu se pot lăuda cu așa o stare de conservare.
  1. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem “fata”, “băiatul”, “tabloul”, și nu “la fille”, “le garçon”, “le tableau”, cum ar fi în franceză. Chestia asta ne conferă o melodicitate intrinsecă-n grai, plus o concizie-n exprimare. Practic, ne e de-ajuns un singur cuvânt, ca să ne facem înțeleși atunci, când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Ei, majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.
  1. “Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de pronunție pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să le pritocim. N-avem nevoie de manualul de fonetică la capul patului, pentru ca organul din cavitatea bucală să se miște într-un fel când rostim “ceapă”, și în alt fel când rostim “ea”. Chiar dacă grupul de vocale e același. Pentru vorbitorii de arabă, de pildă, regula asta se învață cu creionul sub limbă – sunt dintre cei cărora le vine greu.
  1. Lingviștii spun că, cel mai și cel mai bine, româna s-ar asemăna cu dalmata, din care istoria păstrează doar câteva sute de cuvinte și propoziții. Problema cu dalmata e că nu mai circulă. Sunt 0 vorbitori de dalmată pe Terra în acest moment, și probabil c-așa vor rămâne până la finalul veacurilor. Dalmata a fost declarată limbă moartă pe 10 iunie 1898. Este data decesului ultimului ei vorbitor, croatul Tuone Udaina, care o stăpânea parțial. Înainte să moară, Udaina a mărturisit, că limba îi e familiară încă din mica copilărie, că și-i amintește “ca prin vis” pe părinții lui conversând, uneori, în această limbă.
  1. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa. “PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Definește o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e, că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu se folosește.
  1. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma Barierei de Corali din Australia, Marelui Zid Chinezesc ori Statuii Libertății. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba de “dor” și “doină”, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO. “Dor” și “doină” se comportă mai degrabă ca niște diamante roz, decât ca niște alăturări de sunete – exprimă emoții, într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte “glasuri” ar fi o contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm, că tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive din română.
  1. Alt aspect unic în lume, româna “dirijează” cuvintele latine după regulile balcanice. Vocabularul e, vorba vine, “italienesc”, dar rânduielile gramaticale sunt de tip slav. Apar și coabitări între cele două registre, latin și slav. Concret, cazurile dativ și genitiv au aceeași formă (ca-n latină), timpul viitor și perfect se formează după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca-n limbile slave).
  1. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care “câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj “pe înțelesul tuturor”. Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza să fie scurtă. Să spui mult în foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în celebra “românul s-a născut poet”). Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.
  1. La fel de luxuriantă se dovedește româna și-n ceea ce privește numărul de cuvinte. Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ne dă de înțeles că româna-i între primele 8 limbi ale lumii. Ultima ediție a “Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte. Asta-n condițiile în care autorii au lăsat de-o parte diminutivele, și alea vreo 30.000.
  1. La cât de veche e pe teritoriul european, româna ar trebui să aibă dialecte in interior, teritorial – adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania). Și totuși, nu-i cazul limbii române, în “curtea” căreia există graiuri și regionalisme, însă nu dialecte. Filologi ca Alexandru Philippide și Alf Lombard susțin că, iarăși, din punctul ăsta de vedere, româna este un fenomen fără precedent în lume…
În categoria Plinătate în bunătate | Etichete , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

După coșmar – Cod produs: 2.71

Dupa cosmar -Cod produs: 2.71

După coșmar – Cod produs: 2.71

Încă una din traumele nopții – un coșmar pe care numai mama îl poate scoate din mintea copilului mic. Mama este sugerată prin profilul unei femei cu păr strâns în coc (sau în coadă de cal?) și cu breton. Este îmbrăcată într-o cămașă de noapte galben-oranj. Are un cercel perlă la ureche. În brațele ei se afla o fetiță cu părul scurt și ochi albaștri, înlăcrimată. Este îmbrăcată într-o cămășuță albă, cu model roz. Are părul tuns scurt și ușor buclat. Tensiunea momentului este echilibrată de cerul înstelat și de lumina lunii ce lasă să se vadă vegetația, florile și apa din spatele gardului.

În categoria Goblen, Lucru manual | Etichete , , , , , , , | 4 comentarii